Pe 22 iunie 1636, misionarii sunt izgoniți din Japonia. În același timp, japonezilor li se interzice să părăsească arhipelagul. Cu această decizie a puterii centrale, vechea Japonie se izolează pentru mai bine de două sute de ani.
În 1542, pentru prima dată, o corabie portugheză acostează în Japonia. Era începutul unei relații fructuoase pentru Portugalia.
Negustorii sunt urmați la scurt timp de misionarii iezuiți.
Primul este Francisco Javier. Acesta părăsește Goa îndreptându-se către arhipelagul nipon.
La treizeci de ani după sosirea sa, numărul convertiților ajunsese la 150.000, iar cel al bisericilor la 200, în special în jurul orașului Nagasaki.
În anul 1600, o corabie olandeză acostează întâmplător pe insula Kyushu. Olandezii, de confesiune protestantă calvină, îi consideră pe catolici ca agenți ai diavolului și încep să-i vorbească de rău la autorități.
Exasperat, atotputernicul stăpân al palatului (shogun) Ieyasu interzice creștinismul în 1612.
Fiul și succesorul său, Hidetada, poruncește să fie arși de vii cincizeci de creștini la Edo, în 1623.
În fine, treisprezece ani mai târziu, shogunul Iemitsu (foto) interzice în Japonia „întreaga rasă a portughezilor, cu mamele, doicile și tot ce le aparține.
În același decret este dictată și interdicția pentru japonezi de a se deplasa în străinătate. Ambele interdicții sunt întărite cu amenințări de pedepse teribile.
Țăranii catolici din regiunea Nagasaki devin ținta unei represiuni brutale.
