Tezaurul conține peste 150 de obiecte, inclusiv arme îndoite în mod deliberat, printre care 40 de vârfuri de lănci și sulițe, săbii și fragmente de bose de scuturi (structurile rotunde din centrul scutului), unelte, cârlige de centură, piese de harnașamente pentru cai, trei monede de argint, bijuterii din bronz plus un peroneu, os al gambei, a declarat Manuel Zeiler, arheolog la LWL, pentru Live Science.
„Arsenalul este cel mai mare din Renania de Nord-Westfalia”, a precizat și Michael Baales, de asemenea arheolog la LWL.
Mai mult, armele deteriorate – pe care oamenii antici le-ar fi distrus intenționat, îndoindu-le – dezvăluie modul în care războinicii învingători din Epoca Fierului îi tratau pe învinșii lor.
Cercetătorii bănuiau existența unui posibil tezaur în acel loc de mai multe decenii. În anii 1950, în timp ce o echipă de constructori zidea un pavilion pe colină, „două săbii încadrate de două vârfuri de lance și două vârfuri de suliță au fost descoperite întâmplător”, spune Zeiler.
Săbiile erau îndoite iar vârfurile lor fuseseră în mod intenționat deformate, explică el.
Însă abia în 2013 arheologii au făcut cercetări mai minuțioase în acest sit.
Din 2018, un căutător de metale și cercetător al istoriei locale, Matthias Dickhaus, care a lucrat pentru LWL și pentru municipalitatea Schmallenberg, a căutat la fața locului artefacte metalice.
Și a descoperit tezaurul.
Dintre descoperiri, pe arheologi i-a încântat un model rar de căpăstru. „Bucățile de zăbală pentru ghidarea calului sugerează că acest tip de căpăstru era folosit la caii înhămați să tragă un car”, arată LWL într-un comunicat.
„Bucățile permiteau strunirea și conducerea cu mare prcizie a calului și în mod direct – lucru vital pentru un războinic în car, aflat în mijlocul unei lupte.”
Majoritatea artefactelor din tezaurul descoperit pe colina Wilzenberg datează din jurul anului 300 î.Hr.
În ciuda numeroaselor arme și bucăți de harnașament, nu există nici o dovadă că acolo ar fi avut loc o bătălie, a remarcat Zeiler.
„Distrugerea armelor este clar că nu a fost provocată în timpul unei lupte și în consecință Wilzenberg nu a fost un câmp de bătaie”, adaugă Zeiler.
Multe dintre arme nu pot fi datate cu precizie, astfel că nu este clar dacă au fost distruse și depuse acolo de-a lungul mai multor secole sau au fost deformate cu ocazia unui singur eveniment, a explicat arheologul.
