Cum i-a păcălit un scriitor ungar pe sovietici, cu un personaj istoric inventat

 

Căpitanul Aleksei Gusev nu a existat niciodată, dar scriitorul Bella Illes a declarat că acesta a fost un soldat rus care a decis să lupte alături de combatanţii pentru libertate ungari, între 1848 şi 1849.

Astfel, Illes a dorit să îmbunătăţească relaţia sovieto-ungară, după cel de-al Doilea Război Mondial, şi chiar şi sovieticii i-au crezut povestea, scrie Daily News Hungary.

Illes s-a născut la Kassa (azi în Slovacia) şi şi-a obţinut diploma universitară în 1916, dar după Primul Război Mondial a părăsit ţara şi s-a alăturat mişcării comuniste ilegale din Cehoslovacia şi Austria, motiv pentru care a fost expulzat din cele două ţări.

S-a mutat după aceea în Uniunea Sovietică şi a revenit în Ungaria drept maior al Armatei Roşii în 1944-1945.

Cum să îi faci frecventabili pe ruşi

În 1945, Armata Roşie sovietică era temută şi detestată de toţi în Ungaria, din cauza actelor sale oribile contra tuturor civililor (crime, violuri în masă, trimiterea ungarilor la muncă forţată în URSS).

De aceea Bela Illes s-a gândit să creeze un erou rus care să fi susţinut lupta zadarnică pentru libertate a ungarilor conduşi de Lajos Kossuth, în 1848-1849.

În consecinţă, a inventat personajul Aleksei Gusev, pentru a crea o legătură de suflet între ungari şi sovietici. Nu mai găsise în trecut pe altcineva care să fi reuşit asta.

Merite

Potrivit lui Illes, căpitanul Gusev era un ofiţer rus care s-a întors împotriva Armatei imperiale ruse înaintea invadării Ungariei în 1849, pentru că era de părere că nicio naţiune nu ar fi trebuit să oprimeze alte ţări.

În consecinţă, ar fi fost executat.

Bela Illes a difuzat ulterior informaţia în presa ungară şi chiar celebrul romancier şi poet ungar Gyula Illyes a pomenit personajul într-unul dintre romanele sale.

Comuniştii au înghiţit găluşca

Şi comuniştii au îmbrăţişat personajul, căpitanul Gusev devenind o parte din cărţile de istorie, iar în onoarea lui s-a luat decizia denumirii mai multor fabrici şi clădiri cu numele său.

Una dintre cele mai importante străzi din Budapesta, strada Sas, purta numele său, iar într-un colţ al străzii se afla o plăcuţă memorială, cu numele său.

„Preşedintele” sovietic Anastas Mikoyan l-a lăudat, cu ocazia unei vizite în Ungaria, căci Illes declarase că a găsit dovezi istorice în arhivele de la Minsk.

În realitate, arhivele au ars în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, deci nimeni nu a putut verifica dacă spunea adevărul sau nu, dar nimănui nu îi păsa să verifice.

Nu era mormântul

Totuşi, când o delegaţie ungară a sosit în URSS pentru a comemora actele lui Gusev, nu a putut identifica un mormânt al acestuia.

În anii 1960, când puterea ideologiilor lui Rakosi se estompase, influenţa lui Illes s-a redus şi ea.

Din ce în ce mai mulţi istorici au avut curajul să spună că Guseva nu a existat vreodată.

Cu toate astea, strada Guseva din centrul Budapestei a purtat acest nume până în 1990, dată la care a fost redenumită Sas.

Şi totuşi există unul

Dincolo de această invenţie, există un ofiţer al Armatei Imperiale ruse care a ales să lupte alături de ungari: căpitanul polonez Kazimierz Rulikowski.

După înfrângerea luptei ungare pentru libertate, tribunalul Armatei Ruse l-a condamnat la moarte pentru actul său.

Mormântul lui se află în oraşul Oradea, din România, unde cimitirul central îi poartă numele.

Cimitirul a fost deschis oficial în 1870, atunci când osemintele martirului polonez al Revoluției de la 1848, Cazimir Rulikowski, aflate până atunci într-un mormânt nemarcat, au fost aduse în cimitirul care îi poartă numele. Acesta este situat lângă intrarea principală.

Hotărârea țarului Nicolae I de a veni în ajutorul lui Francisc Josef I al Austriei pentru a pune capăt valului revoluționar din imperiu va face ca la 8 august 1849 în Oradea să ajungă primele trupe rusești conduse de generalul de cavalerie Rüdiger.

Completate la scurt timp cu alte efective, acestea s-au îndreptat spre Arad, nu înainte însă de a-l executa pe Kazimir Rulikowski, polonez de origine care, în ultimele zile ale revoluției, a părăsit armata rusă în care servise ca locotenent și a trecut de partea revoluției ungare (28 august 1849).