Cum au deschis occidentalii calea spre rasismul modern și exploatarea masivă a africanilor?
De ce a crescut cererea de sclavi?
De-a lungul unor generații, locuitorii indigeni ai acestor insule, în special populația din Insulele Canare, au fost aproape eradicați prin înrobirea în masă și cucerirea lor de către coroana spaniolă a Castiliei.
Între timp, portughezii au ajuns în Insulele Capului Verde și pe Coasta de Aur din Africa de Vest. Această expansiune treptată a industriei sclavagiste se dovedește a fi auto-perpetuantă; procesul de colonizare și înrobire pe scară largă, care a dus la depopularea insulelor atlantice, a fost cel care a determinat nevoia de sclavi din Africa de Vest.
Noi tehnici de navigație
Este important să recunoaștem că legăturile dintre vest-africani și europeni nu erau noi. Se știe că Africa subsahariană era de mult timp integrată în sistemul mondial de comerț și schimburi.
Dar acest comerț fusese întotdeauna indirect și terestru, printr-o rețea de rute pentru caravane sau prin comerțul de coastă de mică amploare. Cu toate acestea, în secolul al XV-lea, noile tehnologii navale și de navigație permiteau vaselor de marfă uriașe, pline de oameni din nordul Europei și din Marea Mediterană, să aibă acces direct în Africa de Vest.
Toți acești factori au început să schimbe natura sclaviei așa cum era cunoscută încă din antichitate: un regim, adesea temporar, de muncă neliberală care putea să prindă în capcană pe oricine, indiferent de rangul social sau de etnie. Capturați în război sau vânduți pentru a plăti datorii, sclavii premoderni nu aveau un set comun de caracteristici fizice, motiv pentru care erau de obicei marcați sau tatuați, sau li se făcea o tunsoare distinctivă; altfel, nu ar fi existat nicio modalitate de a le identifica statutul de sclavi.
Reprezentau un simbol pentru statutul stăpânului
Prin urmare, ceea ce era nou la sclavie până în jurul anului 1500, a fost creșterea rasismului, un aspect al sclaviei moderne care a avut un impact de nedescris asupra societății noastre.
În cea mai mare parte, în primele decenii ale secolului al XV-lea, cumpărătorii acestor persoane îi considerau simboluri de statut; la acea vreme fiind la „modă” să ai sclavi din Africa de Vest.
În anii 1460 a apărut o nouă plantație bazată pe sclavi în coloniile portugheze din Atlantic
Cu toate că insulele Capului Verde, aflate în posesia coloniilor portugheze din Atlantic, nu erau locuite, iar clima lor nefavorabilă îi descuraja pe majoritatea coloniștilor să se stabilească acolo, în anii 1460 a apărut un nou tip de plantație de zahăr bazată pe munca sclavilor. Poziționate strategic de-a lungul rutelor comercianților care se îndreptau spre coasta Africii de Vest, aceste insule au furnizat forța de muncă necesară pentru dezvoltarea plantațiilor. Acest model de plantație, caracterizat de utilizarea muncii forțate, a fost ulterior exportat în Brazilia de către portughezi și în insulele Caraibe din America de către cuceritorii spanioli, având consecințe dezastruoase.
