În calitate de șef al poliției secrete naziste din Lyon, Barbie a trimis în lagăre de concentrare 7.500 de evrei și partizani din Rezistența Franceză și a executat alți 4.000.
Printre alte atrocități, Barbie a torturat și executat cu mâna sa mulți dintre prizonieri.
În 1943, l-a capturat pe Jean Moulin, comandantul Rezistenței Franceze, care a fost bătut metodic și îndelungat, până a murit.
În 1944, Barbie a prins 44 de copii evrei și șapte profesori ai lor, care se ascuseseră într-o pensiune din Izieu și i-a deportat în lagărul de exterminare de la Auschwitz.
Din cei 51, doar unul singur – un profesor – a supraviețuit.
În august 1944, în timp ce germanii se pregăteau să se retragă din Lyon, Klaus Barbie a organizat un ultim tren cu deportați care a transportat sute de oameni în lagărele morții.
Barbie s-a întors în Germania și, la sfârșitul războiului, și-a ars tatuajul de identificare, luându-și o nouă identitate.
Alături de alți foști ofițeri SS, el s-a implicat în activități clandestine anticomuniste.
Recrutat și acoperit de americani
În iunie 1947, s-a predat americanilor după ce aceștia i-au oferit bani și protecție în schimbul serviciilor sale informative.
Barbie a lucrat ca agent american în Germania vreme de doi ani, iar americanii l-au protejat de procurorii francezi care încercau să dea de urma lui.
În 1949, Klaus Barbie și familia lui au fost duși în America de Sud, asemenea multor altor lideri naziști.
Luându-și numele de Klaus Altmann, Barbie s-a stabilit în Bolivia, continuându-și activitatea ca agent american. A devenit un om de afaceri de succes și un consilier al regimului militar din Bolivia.
În 1971, a venit la putere dictatorul bolivian Hugo Banzes Suarez, iar Barbie l-a ajutat să înființeze lagăre pentru numeroșii săi adversari politici.
Pe timpul celor 32 de ani petrecuți în Bolivia, Barbie a fost și ofițer al poliției secrete din această țară, participând la traficul de droguri și înființând o brigadă a morții.
A mers cu regularitate în Europa, inclusiv în Franța, unde fusese judecat în contumacie pentru crimele sale în 1952 și 1954 și condamnat la moarte.
În 1972, vânătorii de naziști Serge Klarsfeld și Beatte Kunzel au aflat că Barbie se ascundea în Bolivia, însă Banzer Suarez a refuzat să-l extrădeze.
Un proces întârziat
La începutul anilor 1980, în Bolivia se instalează la putere un regim de stânga, acesta acceptând să-l extrădeze pe Barbie în schimbul ajutorului oferit de Franța.
Pe 19 ianuarie 1983, Barbie a fost arestat, iar pe 7 februarie, este adus în Franța.
Termenul de prescriere pentru condamnările sale expirase, astfel că trebuia rejudecat.
Guvernul american a prezentat oficial scuze Franței pentru că îl acoperise pe Barbie.
Neînțelegeri juridice, în special între grupurile care reprezentau victimele, au întârziat procesul timp de patru ani.
În sfârșit, pe 11 mai 1987, „Călăul din Lyon”, cum fusese poreclit în Franța, compare în instanță pentru crime împotriva umanității.
Avocatul lui Barbie susține ideea că francezii și evreii erau la fel de vinovați de crime împotriva umanității ca Barbie sau orice alt nazist.
Avocații lui Barbie păreau hotărâți să dea în judecată Franța și Israelul, pentru a dovedi nevinovăția clientului său.
Pentru crimele sale, Klaus Barbie, în vârstă de 73 de ani, a fost condamnat să-și petreacă restul zilelor în închisoare, pedeapsa cea mai severă în Franța.
A murit în 1991, ca urmare a unui cancer, într-un spital penitenciar.
