Orfan de la vârsta de nouă ani, a fost crescut de bunica sa, o excelentă povestitoare. La moartea ei, Alexei Maximovici a încercat să se sinucidă, cu un revolver, în decembrie 1887.
Apoi, a vagabondat prin tot Imperiul Rus, timp de cinci ani.
A lucrat o perioadă ca secretar al unui avocat. A debutat în 1892, cu nuvela Makar Ciudra, traspunerea unei legende romanice, care i-a adus un mare succes.
În 1902, a fost ales membru de onoare al Academiei Ruse de Ştiinţe, însă alegerea a fost anulată de ţar.
Tocmai ce Gorki se împrietenise cu Lenin.
Din 1906 până în 1913 a trăit în străinătate.
În timpul Primului Război Mondial, apartamentul lui din Petrograd s-a transformat în centrul de comandă al bolșevicilor, dar, în cele din urmă, relațiile lui cu comuniștii s-au deteriorat.
La numai două săptămâni de la victoria Revoluției din Octombrie el scria:
„Lenin și Troțki n-au nici cea mai vagă idee despre drepturile omului. Ei sunt deja corupți de otrava murdară a puterii, asta se vede după lipsa de respect nerușinată față de libertatea cuvântului și față de alte libertăți civice pentru care a luptat democrația”.
Scrisorile lui Lenin către Gorki din 1919 conțin amenințări:
„Te sfătuiesc să-ți schimbi anturajul, vederile, acțiunile, altfel viața și-ar putea întoarce fața de la tine”.
În august 1921, prietenul său Nicolai Gumiliov a fost arestat de CEKA din Petrograd pentru vederile monarhiste.
Gorki s-a deplasat personal la Moscova, a obținut chiar de la Lenin personal ordinul de eliberare al lui Gumilov, dar, la întoarcerea la Petrograd, a aflat că prietenul său fusese deja împușcat.
În octombrie, Gorki a emigrat în Italia, având ca motiv oficial deteriorarea stării de sănătate: suferea de tuberculoză.
Până în 1929 a trăit în străinătate, în special pe Insula Capri.
După reîntoarcerea în Uniunea Sovietică, a acceptat politica culturală a vremii, dar nu i s-a mai permis să părăsească țara. În 1934, a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor Sovietici.
Creația
Creaţia lui M. Gorki se împarte în trei perioade distincte: 1892-1899; 1899-1917; 1917-1936.
În prima perioadă, Gorki a scris povestiri romantic-simbolice: Makar Ciudra (1892); Cântecul şoimului (1895); Bătrâna Izerghil (1895); şi povestiri realiste despre viaţa grea a năpăstuiţilor de la marginea societăţii: Foştii oameni, Malva (1897).
Începând cu 1899, orizontul creaţiei lui Gorki se lărgeşte, cuprinzând noi teme, genuri şi specii literare: Azilul de noapte (1902); Micii burghezi, Vilegiaturiştii (1904), Copiii Soarelui (1905).
A scris şi volume cu caracter autobiografic:
Note de jurnal (1924) şi Universităţile mele (1925).
Perioada post revoluţionară a creaţiei lui Gorki este cunoscută ca „perioada marilor sinteze”, în care a reluat vechile teme şi le-a tratat în perspectiva realizărilor revoluţionare.
A murit la 18 iunie 1936.
Fiului său, Maxim Peșkov, decedase subit în mai 1935. Au circulat zvonuri că amândoi fuseseră otrăviți.
Stalin și Molotov s-au numărat printre cei care au purtat pe umeri coșciugul lui Gorki la ceremonia de înmormântare.
Foto: Stalin și Gorki în 1971
