Cum a fost descoperit ultimul paradis terestru

 

Pe 9 februarie 1513, navigatorul portughez Pedro de Mascarenhas acostează pe o insulă necunoscută din mijlocul Oceanului Indian.

Ceva mai târziu, compatriotul și prietenul său, Diogo Rodriguez, va da numele acestui arhipelag numele descoperitorului său. El însuși va boteza cu propriul nume una dintre cele trei insule ale Arhipelagului Mascarene: Rodriguez. Celelalte două sunt Maurițius și Reunion.

Născut în jurul anului 1480, într-o familie înstărită din Portugalia, Mascarenhas și-a echipat o flotă și a pornit în căutarea mirodeniilor, atât de prețuite atunci, sub egida „Casa da India”.

Această „Companie a Indiilor Portugheze” a fost întemeiată în 1499, la câteva luni după ce Vasco da Gama ocolise Capul Bunei Speranțe și ajunsese în India.

La sfârșitul lui 1511, în timp ce naviga în zona Capului Bunei Speranțe, Mascarenhas află că guvernatorul Indiilor Portugheze este amenințat de o răscoală a populațiilor locale.

Pentru a-i sări în ajutor, decide să scurteze drumul, fără a mai face cabotaj de-a lungul coastei africane, așa cum era obiceiul.

Așa va ajunge la arhipelagul care îi poartă numele.

La sosirea sa, în ciuda fertilității lor și a uriașului potențial agricol, cele trei insule erau nelocuite. Aici se găsesc o floră și o faună abundente și unice. Așa cum este de pildă faimoasa dodo, pasărea mitică a Insulei Maurițius, numită inițial de portughezi „Ihla do Cerne” („Insula lebedei”).

Ultimele exemplare de dodo s-au stins în secolul al XVII-lea, la scurt timp după sosirea coloniștilor și a câinilor lor.

Arhipelagul era cu adevărat ultimul paradis terestru rămas nedescoperit.

În ce-l privește pe Mascarenhas, acesta a avut o carieră strălucită în slujba regelui său. Spre bătrânețe, va fi numit vice-rege al Indiilor și va muri câteva luni mai târziu, pe 23 iunie 1555, la Goa.