Cum a fost autorul lui Manon Lescaut autopsiat de viu

 

Abatele Prévost a avut o viață mai aventuroasă decât cel mai faimos roman al său, Manon Lescaut. Iar moartea sa este ea însăși demnă de un roman.

Iată-l așadar bătând cu pas greu drumul spre căminul său aflat la o distanță de patru kilometri. Întunericul începe să se lase. Se ridică și vântul. Abatele se simte slăbit. Deși învelit într-o mantie largă, e cuprins de frisoane. La răspântia drumurilor înspre Courteuil și Chantilly, se clatină. Câțiva pași mai încolo, se prăbușește la picioarele unei cruci de fier.

Nu este mort încă, dar Doamna cu Coasa e aproape. Câțiva țărani care trec pe-acolo, îl târăsc până la parohia bisericii din Courteuil. Părintele îl recunoaște și-l cheamă pe administratorul mănăstirii Saint-Nicolas-d’Acy. Urmarea se cunoaște.

Abatele este îngropat pe 27 noiembrie în capela mănăstirii benedictine. Contesa de Condé achită cu generozitate nota funeraliilor.

***

Abatele Prévost este cunoscut mai cu seamă pentru Manon Léscaut, dar se trece prea ușor cu vederea peste faptul că este autorul a două sute de alte cărți. Un scriitor prolific, a cărui existență este ea însăși un roman.

Antoine François Prévost se naște la Pas-de-Calais în 1697. Tânăr fiind, ezită asupra căii pe care o va urma în viațî. Inima lui oscilează între sabie și cruce. La 14 ani, se înrolează în armată. Apoi, renunță la cariera armelor, pentru a se înscrie ca novice la iezuiți. Dar și de aici pleacă și este angajat ofițer în armată. După care urmează o nouă schimbare: se închinoviază la mănăstirea Saint-Wandrille, unde depune jurământul de călugăr.

Cinci ani mai târziu, în 1726, este făcut preot. În sfârșit, și-a găsit calea! Deși nu în totalitate, pentru că demonul scrisului nu-i dă pace. Fuge din mănăstire, ceea ce în acea vreme era o ilegalitate, și se refugiază la Londra. Învață perfect limba lui Shakespeare, ceea ce îi va permite să traducă multe opere englezești în franceză.

Demonul scrisului nu este singurul care îl muncește. Bântuie prin Olanda unde se îndrăgostește de o aventurieră. Publică roman după roman. Termină o trilogie, al cărei ultim volum este Manon Lescaut, posibil inspirat din propriile aventuri. Povestea este găsită atât de scandaloasă, încât este interzisă și condamnată de autoritățile de la Paris să fie aruncată în foc.

În 1734, beneficiind de o amnistie, abatele Prévost se întoarce să-și încheie noviciatul la benedictinii de la La Croix-Saint-Leufroy, din Normandia. Totuși, continuă să-și publice scrierile, printre care monumentala Istorie generală a călătoriilor, în cincisprezece volume.

Spre sfârșitul vieții, se împarte între Paris și Saint-Firmin, unde își cumpără o căsuță.

Până în ziua de 25 noiembrie 1763, când este invitat la masă.