Cultura slavă de pe teritoriul României
Acest eveniment (revolta trupelor de pe limes) marchează practic ”începutul sfârşitului” istoriei vechi a României, după acesta trecându-se la epoca medievală. Spre o asemenea lectură ne îndreaptă și dovezile numismatice, respective ultimele monede descoperite în punctele fortificate de pe linia Dunării, dar și în restul provinciei: la Capidava ultima monedă romană este un follis (monedă din bronz) din 612/3, la începutul domniei lui Heraclius, iar datările pentru Ibida indică 612/3, la Histria 613/4, la Halmyris 613/4, la Aegyssus 613/4, la Argamum 613/4, la Tomis 613/4, la Acres 613/4, la Dionyssopolis 613/4, la Bizone 613/4, la Axiopolis 614/5, la Ulmetum 614/5, iar la Sacidava 615/6. Se poate vorbi despre o părăsire treptată, despre o ”părăginire„ a limesului dunărean, pentru a cărui susținere nu mai există resurse.
Sub control imperial au mai rămas doar câteva fortăreţe de pe malul fluviului, având drept scop asigurarea circulaţiei pe Dunăre pentru flota romană, în timp ce masele de slavi se revarsă peste Dunăre. Limesul este definitiv pierdut abia după trecerea bulgarilor la sud de Dunăre (după 680).
Alte descoperiri de factură slavă au fost făcute la Iaşi, Vutcani şi Budeşti în Moldova; Lacul Tei, Dămăroaia şi Căscioarele în Muntenia; Pleniţa, Lazu, Orlea, Vela şi Vârtop în Oltenia; Sarmizegetusa, Veţel, Războieni-Feldioara în Transilvania. Şi în cazul slavilor se poate observa atât conlocuirea acestora cu autohtonii, cât şi prezenţa în inventarele funerare a unor importuri provenite din lumea bizantină. Pe de altă parte, există şi influenţe provenite din lumea germanică, cum ar fi, de exemplu, portul fibulelor „digitate”, menţionate mai sus.
În plan funerar, se observă practicarea incineraţiei
Cultura care definește peisajul arheologic între versanții sudici ai Munților Carpați și Dunărea de Jos este numită Ipotești-Cândești, pentru un interval cronologic între sfârșitul confederației hunice și venirea bulgarilor, după 680, perioadă în care se desăvârșește procesul romanizării, dar au loc și contactele cu slavii timpurii (Praga-Korchak-Zhitomir), fapt reflectat de ceramică sau tipul de locuire. În fapt cunoaștem la răsărit și sud de Carpați două culturi înrudite: în Moldova Costișa-Botoșana-Hansca, iar în Muntenia și Oltenia cultura Ipotești Cândești. Localitățile eponime sunt Ipotești, com. Milcov (jud. Olt) și Cândești, com. Dumbrăveni (jud. Vrancea).
Malul nordic al Dunării devine în sec. VI o ripa slavica, prin migrația slavilor în bazinul Dunării Inferioare, iar rolul Dunării de frontieră fortificată a Imperiului Roman se găsește în faza finală. Așezările sunt de tip deschis, lângă cursuri de apă, cu durată de viață efemeră (5-10 ani, motiv pentru care urmele antropice sunt greu de detectat). Așezările acestea sunt sate modeste cu 20-30 locuințe, bordeie adâncite în pământ cu structuri din pari de lemn, cu vetre din piatră sau cuptoare săpate în lut.
