În apropiere de polul nord al Lunii se află craterul Anaxagora, după numele filosofului grec care a trăit în secolul al V-lea î.Hr.
Anaxagora a fost unul dintre primii care a afirmat că Luna este un corp ceresc din piatră, nu foarte deosebit de Pământ.
Pe solul lunar, urmele materiei aruncate de impactul prin care s-a format craterul se întind până la 900 de kilometri spre sud, acolo unde se află un alt crater, botezat Platon.
În afara faptului că Platon și Anaxagora și-au desfășurat cea mai mare parte a activității la Atena, diferența dintre cei doi este ca de la Pământ la Lună.
Discipol al pitagoricienilor, Platon concepea universul ca pe o structură mistică, bazată pe forme geometrice sacre, în special orbite perfect circulare.
Filosoful nu credea în observația senzorială și în experimente, considerând mult superioară cunoașterea pură, despre care credea că este înnăscută la oameni.
Însă Anaxagora, care a murit cam în perioada în care Platon se năștea, era pasionat de astronomie, un domeniu științific care se bazează pe observație și calcule minuțioase pentru a pătrunde misterele universului.
În timpul șederii sale la Atena, Anaxagora a făcut mai multe descoperiri fundamentale privind satelitul natural. El a formulat și dezvoltat conceptul că Luna sau Soarele nu sunt niște zei, ci corpuri cerești.
Această idee, aparent inofensivă, va duce în final la arestarea și condamnarea la moarte a lui Anaxagora. Va scăpa totuși doar cu sughiunul.
Reconstituirea vieții filosofului este dificilă. A scris o singură carte, care nu s-a păstrat până azi. Există doar „fragmente” care ilustrează viața lui Anaxagora – scurte citate din studiile sale sau rezumate ale ideilor sale, care se găsesc în opera învățaților din generațiilor următoare, precum Aristotel sau Platon.
Prin observații atente și îndelungate, Anaxagora a ajuns la concluzia că Luna este un corp solid, nu foarte deosebit de Pământ. El a descris chiar suprafața lunară, munții și adânciturile sale.
Despre Soare a afirmat că este un corp incandescent. În Fragmentul 18, Anaxagora afirmă: „Soarele este cel care luminează Luna”.
