Competiția dintre fiu și tată: Bună seara, Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul!

 

A devenit concurentul tatălui său, care a încercat să-l obstrucţioneze, după ce şi-a înfiinţat propria orchestră la cazinoul Dommayer din Viena, făcându-i concurență.

Își face ucenicia muzicală sub atenta supraveghere a tatălui său. Debutează ca dirijor la 19 ani, stârnind admirația celor din jur.

Presa îi remarca talentul, iar admiratorii și prietenii lansează sloganul: „Noapte bună Lanner, bună seara, Strauss-tatăl, bună dimineața Strauss-fiul!”.

Compozitorul Johann Strauss (foto) s-a născut la Viena, fiind fiul lui Johann Strauss, la 25 octombrie 1825.

În 1848, a fost numit şef al muzicii municipale din Viena. După moartea tatălui său (25 septembrie 1849), a unit cele două orchestre, efectuând numeroase turnee în Europa.

În 1863, a fost numit director al balurilor Curţii. Din acel moment, din motive de sănătate, începe să neglijeze conducerea orchestrei, încredinţând-o fraţilor săi, Joseph (1827-1870) şi Eduard (1835-1916), şi se dedică compoziţiei.

Din cele 15 operete ale sale, cele mai cunoscute sunt Liliacul (1874), Cagliostro (1875), O noapte la Veneţia (1883), Voievodul ţiganilor (1885). Lucrările sale cele mai populare rămân valsurile vieneze, în jur de 170, fiind considerate admirabile şi grandioase, precum Dunărea albastră (1867), Viaţă de artist (1867), Vin, femei şi cântece (1869), Sânge vienez (1873), Vocile primăverii (1883), Valsul împăratului (1889).

De asemenea, compozitorului, considerat regele valsului vienez, i se datorează 80 de cadriluri, 140 de polci, 45 de marşuri şi 32 de mazurci.

A murit în 3 iunie 1899.

I-au fost rezervate funeralii naţionale, fiind înmormântat lângă Brahms şi Schubert.

Lucrările sale sunt considerate a fi chintesenţa muzicii vieneze şi au influenţat într-o manieră imposibil de neglijat întreaga muzică.

 

Sursa: Agerpres