În competiția pentru cel mai rău împărat roman din toate timpurile, anumite nume ies în evidență. Caligula, de exemplu, a cărui desfrânare este legendară până în zilele noastre. Sau Nero, care a devenit renumit pentru cruzimea sa și care, conform legendei populare, nu a făcut altceva decât să cânte la liră în timp ce Roma ardea până la cenușă. Apoi este Commodus, care a reușit toate acestea și chiar mai mult.
După unii istorici, a fost cel mai crud și mai instabil dintre împărați
Cu o domnie cuprinsă între anii 180 și 192 d.Hr., Commodus aproape că și-a ignorat toate îndatoririle oficiale. În schimb, s-a dedicat haremului său de 300 de femei și unui număr similar de bărbați, a participat la luptele de gladiatori la Colosseumul din Roma și a ordonat execuția a nenumărați inamici, aliați și membri ai familiei.
Când Roma a ars în timpul mandatului său, nu numai că nu a făcut niciun efort pentru a o opri, dar a insistat ca orașul reconstruit să fie redenumit în onoarea sa. De asemenea, el se credea reîncarnarea lui Hercule.
Puțin cunoscut în zilele noastre, dar cunoscut datorită interpretării lui de către Joaquin Phoenix în filmul Gladiatorul din 2000, Commodus a fost, în cuvintele lui Michael Kerrigan, autorul cărții A Dark History: The Roman Emperors From Julius Caesar to the Fall of Rome, „cel mai ciudat, cel mai dement dintre împărați”.
Împăratul băiat
Commodus avea doar 15 ani când tatăl său, Marcus Aurelius, l-a făcut co-împărat și l-a desemnat drept eventualul său succesor, în ciuda faptului că tânărul era clar nepotrivit pentru această funcție. „Chiar din primii săi ani era crud și obscen, desfrânat”, a scris istoricul Aelius Lampridius.
Când Marcus a murit în 180, Commodus a devenit singurul împărat la vârsta de 18 ani. Se zvonea că Commodus ar fi avut un amestec în moartea sa, însă istoricii de astăzi sunt sceptici.
Marcus ar fi fost greu de urmat pentru orice succesor. Barry Strauss, profesor de istorie și clasici la Universitatea Cornell și autor al cărții Ten Caesars: Roman Emperors From Augustus to Constantine (2019), îl numește „cel mai uman, decent și filosofic dintre toți împărații”. Fiul său avea să fie opusul.
În timp ce Commodus se bucura de numeroasele avantaje ale funcției sale, avea puțin interes în a face munca care trebuia făcută în calitate de împărat. În schimb, a delegat această sarcină unei serii de oameni de încredere. Când nu mai avea încredere în ei, îi ucidea – adesea într-un mod oribil – și numea un altul.
Acest lucru, împreună cu averea sa imensă, i-a oferit lui Commodus o mulțime de oportunități de a-și urma alte pasiuni, în special vizionarea luptelor de gladiatori și participarea la acestea. „A ucis adesea în public un număr mare de oameni, dar și de animale”, scria un alt istoric, Dio Cassius.
Sănătatea nu a fost niciodată punctul forte al lui Commodus
După ce s-a convins că este reîncarnarea lui Hercule, a cheltuit sume enorme pentru a convinge restul Romei. În acest scop, a îndepărtat capul lui Nero de pe Colosul lui Nero, o statuie de bronz de 30 de metri care se afla lângă Colosseum, și l-a înlocuit cu o replică a propriului său cap; de asemenea, a echipat statuia cu o bâtă și i-a pus la picioare un leu de bronz pentru a întări comparația cu Hercule.
Alte statui care îl înfățișau ca Hercule, îmbrăcat în piei de animale și echipat cu o bâtă, au fost trimise în cele patru colțuri ale Imperiului Roman.
Commodus a decis, de asemenea, să redenumească lunile anului – toate după numele său. August, de exemplu, a devenit Commodus, octombrie a devenit Herculeus, iar restul lunilor făceau trimitere la unul sau altul dintre numeroasele sale titluri.
În 191, când Roma a fost devastată de un incendiu, el a văzut oportunitatea de a redenumi orașul Colonia Lucia Annia Commodiana sau Colonia lui Commodus. Romanii vor fi numiți de acum înainte Commodiani, iar Senatul roman a devenit Senatul Fortunat Commodian.
Nebunia lui Commodus nu a fost pe placul elitei romane, deși puțini au îndrăznit să-l conteste public
A supraviețuit unei tentative de asasinat pornite de propria sa soră în 182, când presupusul asasin și-a anunțat intențiile înainte de a-și putea folosi sabia și a fost atacat de gărzi. Ca represalii, Commodus a dispus uciderea sa și a numeroase alte persoane, vinovate sau nu. A trimis-o pe sora sa în exil pentru o scurtă perioadă de timp, apoi a omorât-o și pe ea.
O tentativă de asasinat în 187 a eșuat, de asemenea, dar în 192, complotiștii s-au descurcat mai bine. Doi dintre funcționarii săi de rang înalt, probabil cu ajutorul amantei sale, l-au otrăvit mai întâi (cu vin sau carne de vită, în funcție de poveste). Atunci când acest lucru nu a funcționat, au adus un asasin profesionist pe nume Narcissus, care apoi l-a strangulat.
Commodus avea 31 de ani.
