Supranumit Eliberatorul, generalul şi omul politic Simon Bolivar s-a născut la Caracas, în ziua de 24 iulie 1783.
Educat în spiritul gândirii iluministe, a plecat în Spania, în 1799, pentru a-şi completa studiile.
În 1807, a revenit în Venezuela, dedicându-se realizării noului său ideal – eliberarea ţării. Sub conducerea sa, Venezuela a devenit, în 1810, unul din principalele nuclee ale războiului de eliberare a coloniilor spaniole.
După multe victorii şi înfrângeri, în februarie 1819, Simon Bolivar a fost ales preşedinte al Venezuelei.
Devenit preşedinte, a proclamat, la 17 decembrie 1819, Republica Federativă Marea Columbie, care cuprindea Venezuela, Noua Grenadă şi, din 1822, Ecuadorul.
În iunie 1821, victoria de la Carabolo a consfinţit eliberarea nordului, iar Simon Bolivar a intrat triumfător în Caracas.
A organizat lupta pentru a elibera Peru şi teritoriul de astăzi al Boliviei, unde acţionau deja armatele unui alt mare eliberator, argentinianul Jose de San Martin.
Bătălia de la Ayacucho (1824) şi cucerirea localităţii Callao (1826) au pus capăt dominaţiei spaniole, consfinţind triumful revoluţiei de eliberare în America Latină. Simon Bolivar a organizat guvernul din Peru şi a creat statul Bolivia în 1825.
Un an mai târziu a convocat o conferinţă a tuturor republicilor nou create, marcând începutul pan-americanismului.
La 23 septembrie 1828, s-a declarat „comandant maxim”, iar a doua zi, supranumită „noaptea de septembrie”, a scăpat în urma unei tentative de asasinat. Deziluzionat, Simon Bolivar a demisionat în 1830 din funcţia de preşedinte.
