Regina și echipa sa trebuie să poată comunica în orice moment cu toți acești oameni, fie din motive de securitate, fie din motive care țin de respectarea programului.
În plus, Elisabeta a II-a este și ea om: poate avea stări de oboseală, de slăbiciune sau poate fi presată de diverse necesități firești.
Cum protocolul nu îi permite pur și simplu să părăsească anturajul și să plece, regina are nevoie de un sistem de comunicare cu echipa de asistenți.
În acest scop, Majestatea Sa a stabilit un adevărat cod de semnale secrete. Obiectul principal folosit la semnalizare este poșeta regală. Modul în care o deplasează, o așază sau o trece dintr-o mână în alta poate avea diferite semnificații, după cum scrie ziarul britanic The Daily Telegraph.
Astfel, dacă își schimbă poșeta dint-o mână în cealaltă, aceasta înseamnă că dorește să pună capăt momentului în care se află și că personalul trebuie să găsească o modalitate elegantă pentru a trece la punctul următor al programului.
La fel, dacă regina Elisabeta a II-a își așază geanta pe podea este un semnal pentru asistenta sa că dorește să încheie conversația. Dacă așezarea poșetei pe jos nu este posibilă, atunci regina se joacă cu verigheta de pe deget, învârtind-o într-un gest aparent fără importanță.
Istoricul Hugo Vickers notează că, dacă un invitat se află într-un dialog cu regina, și aceasta dorește să încheie discuția, staff-ul regal va da dovadă de toată eleganța și diplomația, conducând respectiva persoană către un alt invitat și eliberând-o astfel pe suverană.
În fine, un alt semnal este așezarea poșetei pe masa dineului. Aceasta înseamnă că regina dorește ca evenimentul să se încheie în interval de cinci minute.
