Clopotul de la Patriarhie a bătut singur când a murit Părintele Cleopa

 

În noaptea de 1 spre 2 decembrie 1998, trecea la Domnul Părintele Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici ai acestui neam. Puțini știu, însă, că moartea sa a fost marcată de o minune căreia nu i s-a putut găsi nici o explicație.

Întâmplarea a fost povestită de Părintele Arsenie Muscalu, care era în acea vreme Marele Ecleziarh al Catedralei Patriarhale din București, pentru revista Lumea Credinței.

„Într-o după amiază, spre seară, spove­deam în biserică (Catedrala Patriarhală). Cred că era în jurul orei 19, când, dintr-o dată, clo­po­tul cel mare a început să bată (clopotul are peste 8 tone şi se trage numai la Sfânta Liturghie, la început şi la Axion). Am rămas ne­dumerit. De ce s-ar trage clopo­tul acum? Nu era nici un eveni­ment. Dacă ar fi fost ceva, eu trebu­ia să ştiu.

În câteva clipe am fost în Sfân­tul Altar. Odată cu mine a ajuns şi fratele Ni­colae (actualmente Ierom. Nicolae Toderiţă – Episco­pia Română din Ungaria), pe atunci paraclisier. În Sfântul Altar nu era nimeni. Şi eu şi fratele Ni­colae am încercat să oprim clopotul de la ta­blou, însă acesta nu reacţiona în nici un fel. (Clopotele de la Patriarhie sunt acţionate elec­tric, iar tabloul de comandă se află în Sfântul Altar). Văzând că nu îl poate opri, fratele Ni­colae a fugit la clopotniţă. Clo­potniţa stă încu­ia­tă, iar cheia se află la electrician, care trece pe acolo numai dimineaţa”.

Părintele Nicolae Toderiţă completează: „M-am uitat după Ştefan (celălalt paraclisier) sau nea Sebastian (electricianul), care aveau cheia de la clopotniţă, dar nu erau pe-acolo, şi atunci am fugit la clopotniţă şi am spart lacătul de la uşa de acces. Mi-era teamă că Părintele Patriarh mă va certa, crezând că eu am tras clopotul cel mare intenţionat. Am urcat la clopote. Nu era nimeni. Clopotul cel mare bătea cu putere. Am scos toate siguranţele. Numai aşa l-am oprit. A doua zi a venit vestea că Părintele Cleopa a plecat la Domnul”.

 „Clopotul a bătut ceva”, adaugă Pr. Arsenie. „Două-trei minute, poate mai mult. Toţi pă­rin­ţii cărora le-am povestit întâmplarea aceasta au avut acelaşi gând: e semn că cineva mare va pleca la Domnul! După ce am primit vestea despre moartea Părintelui Cleopa, cu toţii am făcut imediat legătura. Eu însă îmi amintesc că au trecut câteva zile între cele două eve­ni­men­te. Clopotul a bătut, cred, vineri sau sâmbătă seara. (Părintele Cleopa a plecat la Domnul în noaptea de marţi 1 spre miercuri 2 decembrie).”

Și Părintele Arsenie conchide:

„Sunt sigur că explicaţii tehnice se pot găsi, de exemplu un scurtcircuit, pentru că nimeni nu ar fi putut să tragă singur aşa un clopot. Su­pra­naturalul nu constă însă în asta. Întrebarea pe care ne-o punem noi este: de ce s-a întâm­plat tocmai atunci? Sau, dacă a fost un accident, de ce nu s-a mai repetat şi în alte dăţi?”

Parteneri