Online

Cum se circula în București și țară în anii 1920

 Cătălin Pena
Cum se circula în București și țară în anii 1920

Garanția cerută de Primăria Capitalei la înscrierea vehiculelor în anii 1920 era 1800 de lei pentru un automobil, 3600 pentru un autobuz, 1350 pentru o trăsură de piață cu doi cai, iar pentru căruța cu un cal – 450 lei.

Impozitul pentru o trăsură cu un cal sau brișcă pe arcuri cu unul sau doi cai era 10 lei, iar pentru un automobil de piață de 20 de lei. Impozitul pentru o motocicletă simplă sau cu sidecar era 200 de lei, iar pentru o bicicletă, pe un an, 50 de lei.

 

Legea privitoare la circulația automobilelor, promulgată de Regele Ferdinand la 23 iulie 1921, arăta la articolul 1 că „Se înțelege prin automobil, potrivit acestei legi, orice vehicul cu tracțiune mecanică destinat transportului de persoane sau lucruri, precum: automobile, trăsuri, autobuze, autocamioane, tricare, motociclete și oricare vehicle de acest fel. La art. 2 se preciza că „sunt libere circulațiunii automobilelor toate căile publice pe care circulă vehicule cu tracțiune animală”.

 

Conducerea fără permis era pedepsită cu amendă de la 1000 la 5000 de lei și cu închisoare de la o lună la 3 luni. Împotriva amenzilor se putea face apel în termen de cinci zile la judecătoria de ocol a locului unde s-a constatat inracțiunea sau a domiciliului.

 

Art. 17 – oricine va fi găsit în stare de ebrietate conducând un automobil se va pedepsi cu închisoare de la 15 zile până la trei luni independent de orice altă infracțiune ar fi comis.

 

În 1924 mai era încă în vigoare Regulamentul Poliției rulajului și circulației pe căile publice din 19 decembrie 1906 care prevedea că „orice velociped, locomotivă rutieră, automobil și motociclu va purta un aparat de alarmă al cărui sunet să poată fi auzit la cel puțin 50 metri depărtare. De asemenea, „trăsurile, automobilele, motocicletele, locomotivele rutiere și velocipedele vor poseda câte o pană puternică care să poată fi strânsă instantaneu, astfel ca roatele să fie imediat oprite în loc. Căruțele de povară vor avea piedică”.

 

Foarte utilă ar fi și în zilele noastre Legea pentru drumuri din 11 februarie 1906, modificată la 6 septembrie 1906, care la articolul 44 prevedea: „oricine va strica în parte sau distruge lucrări de artă, cantoane, puțuri, stâlpi, parapete sau va sustrage cuie, buloane sau lemne care ar face parte din vreo dependințp sau lucrare de artă a unei șosele se va pedepsi cu închisoare de la trei la șapte luni.

 

Prefectura Poliției Capitalei deținea, în 1924, un Fiat și un Renault.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric