La 26 decembrie 1990, New York Times îl trimitea în România pe jurnalistul Chuck Sudetic pentru a realiza un interviu cu Nicu Ceauşescu, cel care ar fi trebuit să preia puterea de la părinţii săi, Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi în unitatea militară 01417 din Târgovişte la 25 decembrie 1989.
Închis în spitalul Penitenciarului Jilava, mezinul familiei Ceauşescu a lăsat posterităţii câteva întrebări care îi vor urmări probabil până la sfârşitul vieţii pe cei cărora le-au fost adresate. Dialogul între Nicu Ceauşescu şi jurnalistul Chuck Sudetic poate fi citit integral în arhiva NYT. Iată a doua parte extrasă din interviul-eveniment realizat de prestiogiosul cotidian american.
„Domnul Ceaușescu a fost închis în timp ce face apel la pedeapsa de 20 de ani pe care a primit-o sub acuzația de incitare la «omor extrem de grav». El este acuzat că a dispus împușcarea la întâmplare a civililor din orașul transilvănean Sibiu, în timpul Revoluției.
Domnul Ceaușescu era primul secretar al Partidului Comunist pe judeţul Sibiu când a început Revoluția. Numărul de decese din oraș în timpul Revoluției a fost de 89.
«Am dat ordine să nu se tragă.», a insistat el. Totuși, un tribunal militar special l-a condamnat pe domnul Ceaușescu pe baza mărturiei că a dat ordine să deschidă focul și abia mai târziu l-a anulat.
La termenul din septembrie, în care a primit condamnarea, judecătorul a redus în mod inexplicabil acuzațiile de genocid formulate împotriva domnului Ceaușescu.
Nicu Ceaușescu, în vârstă de 40 de ani, a fost mult timp descris de mulți români și occidentali drept prințul playboy al Coroanei statului comunist asemănător monarhiei României. Acum, însă, bolnav și întemnițat, neagă asta, spunând că el era cu greu favoritul părinților săi.
«Mi-au spus că sunt un dușman al poporului.», a spus el, precizând că a avut o dispută aspră cu părinții săi asupra deciziei tatălui său de a demola o biserică din centrul Bucureștiului pentru a face loc unui complex de apartamente care să-i găzduiască pe favoriţii fideli.
«Acum sunt un dușman de profesie al oamenilor», a mai spus el, insistând că nu a comis nicio crimă”, se arată în interviul care poate fi citit integral în arhiva NYT.
În 28 decembrie 1989, procurorul militar Mihai Popa, de la Procuratura Generală, a emis un mandat de arestare pe numele lui Nicu Ceauşescu, pentru infracțiunea de genocid. Procesul începe la Sibiu pe 26 mai 1990, iar Nicu Ceauşescu este considerat responsabil de moartea a 102 persoane la Sibiu, în zilele Revoluției, când era prim-secretar al județului.
În 21 septembrie 1990 este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la cinci ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Judecătorul care l-a condamnat este actualul avocat Doru Viorel Ursu, ulterior devenit ministru de Interne.
Pe 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, îi este schimbată încadrarea juridică și pedeapsa i se reduce la 16 ani de închisoare, iar la 20 noiembrie 1992 este condamnat doar la cinci ani închisoare și doar pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor.
Face pușcărie la Aiud și Jilava, iar în scurtă vreme este pus în libertate condiționată pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroză hepatică cronică.
Pe 18 septembrie părăsește România pentru un tratament la Viena, unde moare pe 26 septembrie 1996. Nicu Ceaușescu este înmormântat, trei zile, mai târziu în Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.
Prima parte: Marele reproş al lui Nicu Ceauşescu pentru noua putere: „România a fost lipsită de acest lucru.”
