Cu mult înainte ca romanii să-l adopte și să îl redenumească – și cu mult înainte de asocierea sa cu Ziua Îndrăgostiților – Cupidon era cunoscut grecilor drept Eros, frumosul zeu al iubirii.
Unul dintre primii autori care l-au menționat pe Eros (circa 700 î.e.n.) a fost Hesiod, care l-a descris în „Teogonia” ca fiind una dintre zeitățile cosmogonice primare, născute din oul lumii.
Dar relatările ulterioare despre descendența lui Eros variază, descriindu-l ca fiul lui Nyx și al lui Erebus; sau al Afroditei și al lui Ares; sau al lui Iris și al lui Zephyrus; sau chiar al Afrodita și al lui Zeus – care ar fi fost atât tatăl, cât și bunicul său.
Înarmat cu un arc și o tolbă plină cu săgeți de aur, pentru a trezi dorința, și cu săgeți plumb, pentru a aprinde aversiunea, Eros a lovit inimile zeilor și muritorilor și s-a jucat cu emoțiile lor.
Într-o poveste din mitologia greacă veche, care a fost reluată ulterior de autorii romani, Cupidon (Eros) l-a lovit cu o săgeată de aur pe Apollo, care s-a îndrăgostit nebunește de nimfa Daphne, dar apoi a străpuns-o cu o săgeată de plumb pe Daphne.
Într-o altă alegorie, mama lui Cupidon, Venus (Afrodita), a devenit atât de geloasă pe frumoasa muritoare Psyche încât i-a spus fiului ei să o determine pe Psyche să se îndrăgostească de un monstru.
În schimb, Cupidon s-a îndrăgostit atât de tare de Psyche încât s-a căsătorit cu ea – cu condiția ca ea să nu-i poată vedea niciodată chipul.
În cele din urmă, curiozitatea lui Psyche a învins și a aruncat o privire, făcându-l pe Cupidon să fugă furios.
După ce a cutreierat lumea cunoscută în căutarea iubitului ei, Psyche s-a întâlnit în cele din urmă cu Cupidon, care i-a acordat darul nemuririi.
În perioada elenistică, el a fost descris ca un copil jucăuș și răutăcios. Datorită asocierilor sale cu dragostea, victorienii din secolul al XIX-lea – creditați cu popularizarea Zilei Îndrăgostiților – au început să descrie această versiune a lui Cupidon pe cărțile de Ziua Îndrăgostiților, tendință care s-a păstrat până în prezent.
Sursa: AICI
