Cine a fost cu adevărat Mata Hari?

 

Doar o legendă sau un personaj real? Ficțiune sau adevăr? Mata Hari a avut grijă sa țină un secret până la sfârșitul vieții: adevarăta ei identitate.

Marţi, 15 octombrie, s-au împlinit 102 de ani de la moartea Margarethei Geertruida Zelle, mai cunoscută drept Mata Hari, dansatoare exotică ajunsă celebră prin prisma acuzaţiilor de spionaj care i-au fost aduse, şi care i-au adus condamnarea la moarte.

În 1904 era o simplă dansatoare la Paris, însă încă nu o chema Mata Hari.

„M-am născut în sudul Indiei, pe coasta Malabar, în orașul sfânt Jaffuapatam, într-o familie din casta Brahman și am copilărit într-un templu“, susținea ea.

În totalitate fals, acuză jurnaliștii de la cotidianul german Der Tagesspiegel.  “În Jaffuapatam? Nici vorbă! S-a născut în localitatea Leeuwarden din Olanda, în 1876”, susțin ei.

“Tatăl meu, Suprachetty, a fost numit Assivardam pentru bunătatea sa”, ar fi declarat Mata Hari.

“Nici asta nu e adevărat. Nu îl chema Suprachetty, ci Adam Zelle, și nu i se spunea Assivardam, ci Zelle-Risipitorul, fiindcă vindea pălării, dar cheltuia tot ce câștiga”.

Numele ei real ar fi fost Margaretha Gertrude Zelle și singurul cadou primit de la tatăl ei a fost o trăsură mică trasă de capre la împlinirea vârstei de 6 ani. Avea o figură orientală, însă părinții nu își puteau explica de ce. Din momentul plecării de acasă a ales să își schimbe tot timpul identitatea.

“Mama mea a fost prima Bajadera a templului Randa Swany, și a murit când m-a născut, la vârsta de doar 14 ani. Preoții din temple m-au adoptat și m-au numit Mata Hari”, susținea femeia.

„Fals. Mama ei nu a murit, poate doar în sens metaforic pentru ea. Familia nu și-ar fi abandonat copilul într-un internat pentru fete din Leuwarden, fiindcă nu avea banii necesari să o facă“.

Mata Hari înseamnă “Ochiul Soarelui Răsare”, iar ea însăsi susținea că preotii o închideau în pagoda și o învățau să danseze.

Înaltă şi bine făcută, cu păr negru-albăstrui, ochi negri şi ten măsliniu, Mata Hari era de o frumuseţe răvăşitoare.

Această legendă creată în jurul ei a ajutat-o să câștige bani frumoși în Paris.

În 1903 a ajuns pentru prima dată în capitala Franței. Era decisă să ajungă un model de succes.

A intrat în anturajul pictorilor și nu s-a rușinat când i-au cerut să se dezbrace. Asta în condițiile în care era deja măritată și avea un copil.

În 1914 a ajuns la Tetratul Metropol din Berlin. Era deja un nume de referință, însă din cauza războiului teatrele își închideau porțile.

În cursul unei razii, bijuteriile și tot ce avea, în valoare totală de 80.000 de franci, au fost confiscate de autoritățile germane.

I-au luat și documentele și nu mai avea posibilitatea de a părăsi teritoriul german. Atunci și-a adus aminte de tatăl ei.

În 1889 când rămăsese complet fără bani și perspective a pasat-o la o mătușă. Ea a citit într-o zi în ziarul local că un căpitan din India care se afla în vacanță în Olanda caută o soție indiferent de situația ei financiară.

Căpitanul nu era de fapt din India, ci un nobil olandez cu rădăcini scoțiene.

Nu mică le-a fost mirararea apropriaților când John Rudolf Mac Leod (39 ani) a decis să se căsătorească cu Margaretha Gertrude Zelle în iulie 1895.

Cei doi s-au stabilit în orașul Java în Indonezia, unde Margaretha a învățat dansuri orientale, dar după scurt timp a decis să se întoarcă singură în Europa.

Blocată la Berlin, Mata Hari se aruncă în brațele ofițerilor, care-i recomandă să aștepte sfârșitul războiului. Se întoarce în Olanda și îl întâlnește pe atașatul de presă al consulatului german, Consulul Kramer. Acesta îi plătește datoriile și îi promite și mai mulți bani, dacă va continua activitatea ei de până atunci, dar la un nivel mai înalt. Practic, Mata Hari devine spion german având codul H21.

La scurt timp, ea se împlică într-o relație sentimentală cu un ofițer rus internat într-un sanatoriu. Doar că sanatoriul era păzit de soldați.

Are nevoie de aprobare pentru a intra, așa se activeaza serviciile secrete franceze. Mata Hari devine agent dublu.

Francezii o exilează într-o țară neutră: Spania. Își ia meseria în serios și oferă numele unor spioni germani și intențiile acestora în Maroc.

Germanii se prind repede și o decospiră pe spioana lor la nivel european, astfel încât să afle și francezii. La Paris a fost recrutată neoficial, însă își dă seama repede că viața ei e în pericol.

La 2 ianuarie 1917 părăsește Madridul în direcția Paris, pentru a încasa sumele promise de francezi. “În rolul de spioană a fost la fel de slabă, ca și în cea de dansatoare”, susține sursa citată.

Francezii aleg să o sacrifice. Este arestată la sosirea în Franța și condamnată la moarte pentru spionaj în favoarea Germaniei. “Iubesc ofițerii. Prefer să fiu iubita unui ofițer sărac, decât a unui bancher bogat. Cea mai mare plăcere este să mă culc cu ei fără să mă gândesc la bani“, ar fi spus ea în arest. 

Execuția este stabilită pentru 15 octombrie 1917.

În dimineața acelei zile este scoasă din celulă în fața unui pluton de execuție. „Doamne, Îți mulțumesc“, ar fi fost ultimele ei cuvinte.

Și 11 dintre cele 12 gloanțe trase își ating ținta. Mata Hari este istorie.