Evenimentul Istoric a mai prezentat elemente din acest episod tragic al României comuniste, în paginile revistei, cu semnătura lui Florian Bichir, autorul cărții ”Oculta”, sau pe site, prin fragmente din studiile lui Nicolae Ioniță.
Astăzi prezentăm un document inedit, o telegramă primită de la București de centrala CIA, care vine în completarea și confirmarea acestor studii. Primele arestări din rândul francmasonilor s-au făcut sub diferite pretexte, dar demonstrarea în fața Tribunalului Poporului că inculpatul aparținea Ordinului ducea inevitabil la creșterea pedepsei.
Telegrama este din 1 mai 1952 și relatează soarta masonilor după preluarea puterii de comuniști. În 1948, Marea Lojă Națională din România a închis toate atelierele din țară, deși comuniștii fuseseră de acord cu renașterea Masoneriei în 1945. De fapt, Ana Pauker a vrut să-i folosească pe câțiva masoni pentru relațiile lor externe, în alte țări decât Uniunea Sovietică, dar, după ce ruptura Europa de Vest/Europa de Est devenise prea mare ca să aibă importanță diplomația de școală interbelică, s-a lepădat de ei.
Urmarea a fost că personalități cunoscute ale Masoneriei interbelice au fost arestate sub diverse acuzații. Această serie de evenimente nu putea scăpa atenției agenților CIA de la București, care au întocmit un raport amănunțit despre ele:
1860 de masoni, în 19 ateliere
”1. Înainte de iulie 1948 (data la care lojile din România și-au încetat activitatea n.n.) următoarele loji masonice existau în România: 14 în București, una la Arad, una în Stalin (Brașov), una la Timișoara, una la Constanța și una în Iași. Împreună aveau un total de 1860 de membri. În iulie 1948, lojile au decis să se dizolve, după un avertisment primit de la Ana Pauker, că altfel vor fi dizolvate de stat și membrii lor vor fi arestați. În timpul primei reforme monetare, diversele loji au plătit un total de 100 de milioane de lei la Banca Națională, dar aceste fonduri nu au fost găsite când acele loji s-au desființat. Mobilierul a fost împărțit între membri.
2. Nu au existat loji secrete în România. Membrii Marelui Consiliu (organ de conducere al Marii Loji n.n.) comunicau între ei folosind un cod secret la telefon. Nu se cunosc detalii.
3. Până în august 1950, niciun mason nu a fost arestat pentru asta (apartenența la Ordin n.n.), dar persoane acuzate de sabotaj economic au primit sentințe mai severe dacă au recunoscut că sunt francmasoni. Din 1950, aproximativ 360 de francmasoni au fost arestați, dintre care cei mai cunoscuți sunt:
a. Bellu (Constantin Bellu avea să stea în închisoare până în 1964, el este cel care a transmis în Franța documentele prin care Masoneria română a supraviețuit anilor comunismului n.n.) inginer și membru al conducerii Companiei Miniere Mica din București;
b. Ciupercesu (Mircea Ciupercescu n.n.), director general al departamentului comercial la Căile Ferate Române;
c. Alecu (George n.n.) Grigoriu, președintele Asociației Inginerilor;
d. Cociu, contabilul șef al Regelui Carol;
e. Artăreanu (dezideriu Artăreanu, decedat în 1966 n.n.) , director general la Compania petrolieră Creditul Minier din București;
f. Segăllescu, avocat;
g. Isac Semo, director general la Centrocometal. Se spune că s-a sinucis, dar se crede că a fost omorât, pentru că a continuat să țină legătura cu foștii săi superiori francmasoni după ce a intrat în Partidul Comunist;
h. Cioc, director la Mamaia, o stațiune de vară de la Marea Neagră. A scăpat, luând un tren spre Buzău, după ce a fost avertizat de un frate înainte de a fi arestat în București. Se spune că s-a alăturat partizanilor din împrejurimile Buzăului.
4. Despre foștii membri ai Marelui Consiliu al lojei se spune că sunt în legătură cu o organizație pregătită de acțiuni de sabotaj în eventualitatea unui război. Nu se cunosc detalii.”
Majoritatea celor condamnați în acele loturi au fost reabilitați după 1989, dar, evident, mulți uriseră, în detenție sau la puțin timp după eliberare. Organizația la care se face referire în ultimul paragraf era Sumanele Negre, cei arestați recunoscând, sub presiunea unor anchete aanimalice, că discutau să ajute membrii acestui grup de partizani.
Atașat, găsiți copia telegramei.
