Luni, de la ora locală 09:30, va avea loc o ceremonie rezervată familiei, înaintea onorurilor militare în prezenţa actualului şef al statului, Emmanuel Macron.
Luni va fi zi de doliu naţional, iar de la ora 12:00 va avea loc un serviciu solemn în biserica Saint-Sulpice din Paris, prezidat de Macron şi la care şi-au anunţat participarea în jur de 30 de şefi de stat sau de guvern.
Personalitate marcantă a scene politice din ţara sa timp de patru decenii, Chirac avea o latură umană, cred francezii, care le lipseşte celor din politica actuală.
Dispariţia la 86 de ani a celui care a condus Franţa timp de două mandate (1995-2007), după ce fusese primar al Capitalei între 1977 şi 1995, a provocat o vie emoţie în ţara sa.
Începând de joi, sute de francezi, inclusiv tineri, au ţinut să semneze în cărţile de condoleanţe deschise la palatul prezidenţial Elysee până duminică seara, aducându-i elogii şi exprimându-şi admiraţia pentru cel care a declarat: “Casa noastră arde”, încă în 2002, în faţa urgenţei climatice, a spus “nu” celui de-al doilea război în Irak şi a recunoscut responsabilitatea Franţei în deportarea evreilor.
Mulţi preferă să treacă sub tăcere problemele în justiţie asociate numelui lui Chirac, primul preşedinte francez condamnat penal, la 2 ani de detenţie cu suspendare, în 2011 pentru un caz de angajări fictive la Primăria Parisului.
“Omul, mai mult decât preşedintele … În momentul dispariţiei sale, aşa vrem să ni-l amintim pe Jacques Chirac”, scria vineri cotidianul de stânga Libération, în timp ce Le Figaro, de dreapta, a omagiat un “om de stat cu alură şi umanitate”, care, “în virtuţile, ca şi în slăbiciunile sale, era profund francez”. Un preşedinte, care, printre altele, a fost un susţinător al României.
Jacques Chirac a fost de două ori preşedinte al Franţei, de trei ori primar al Parisului, a avut două mandate de prim-ministru (1974-1976 et 1986-1988), a fondat două partide de dreapta – Adunarea pentru Republică (RPR) şi Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) -, a deţinut mai multe funcţii de ministru începând de la 34 de ani, dar şi de deputat în departamentul rural Correze.
Chirac va fi înhumat alături de fiica sa mai mare Laurence, al cărei destin tragic a fost drama vieţii fostului şef de stat francez şi a soţiei sale, Bernadette, scrie BFM TV.
La început, desigur, a fost clanul Chirac. Tatăl, Jacques, mama, Bernadette, şi cele două fiice, Laurence şi Claude. Un om politic ambiţios, înconjurat de soţie şi de cele două fiice, care l-au însoţit pe parcursul ascensiunii sale politice.
Chiar dacă prinsă într-un permanent vârtej al politicii, cu un tată deseori absent, aflat între două reuniuni, două deplasări, două campanii electorale, familia a rezistat.
Şi totuşi apare drama.
Şi asta la mijlocul anilor 1970, când Laurence, pe atunci în vârstă de 15 ani, face o meningită, ale cărei urmări i-au distrus viaţa. Din cauza bolii se alege cu o anorexie nervoasă. Tulturare alimentară de care nu a mai scăpat niciodată.
De atunci, boala fiicei va bulversa viaţa familiei Chirac.
Devenit premier în 1974, el avea grijă de fiica sa, lua deseori masa cu ea, încercând să o ajute, dar vârtejul vieţii politice i-a lăsat din ce în ce mai puţin timp liber.
Tânăra Chirac a urmat studii de medicină, dar nu a profesat niciodată şi practic nu a mai apărut în public.
În 1990 a avut o tentativă de sinucidere, care a fost dezvăluită publicului.
În plină ascensiune politică, Chirac îşi face reproş după reproş, dar şi funcţiile se înlănţuie în paralel.
„Nu există niciun motiv să o neg. Aceasta a fost drama vieţii mele. Am o fiică inteligentă, frumoasă, şi care la 15 ani este lovită de anorexia mentală. Asta e drama”, îi mărturisea el jurnalistului Pierre Pean, într-o carte publicată în 2007.
„Poate ar fi trebuit să fac mai mult, din punct de vedere psihologic vorbind”, a mai spus el.
Soţia lui Chirac, Bernadette, a fost cea care a avut grijă de fiică şi a creat la începutul anilor 2000, împreună cu jurnalistul vedetă de televiziune Patrick Poivre-d'Arvor, el însuşi tatăl unei fiice anorexice, „La Maison de Solenn”, o asociaţie care să ajute adolescenţii confruntaţi cu grave tulburări alimentare.
Protejată de părinţi, tânăra Laurence, care nu putea fi lăsată fără supraveghere, nu a mai apărut în public decât la preluarea funcţiei de către tatăl său, după alegerea sa la Preşedinţie, în mai 1995.
La Palatul Elysee, Jacques Chirac a luat-o în schimb pe fiica cea mică, Claude, foarte apropiată, de altfel, de Laurence, pentru a-i fi alături.
În 2009, Chirac explica, într-o carte de memorii, că maladia lui Laurence a contribuit la decizia sa de a o aduce pe Claude în echipa sa de comunicare.
Fostul preşedinte nu vorbea despre această dramă. Foarte puţine imagini cu Laurence au ajuns în presă, cum ar fi cea din noiembrie 2012, din Paris Match, când Jacques Chirac a împlinit 80 de ani.
Spitalizată în primăvara lui 2016 în urma unei crize cardiace, Laurence a decedat la 14 aprilie, la vârsta de 58 de ani.
La înmormântarea sa a fost instituit un dispozitiv de securitate în faţa Bisericii Saint-Clotilde, pentru a-l proteja de fotografi şi de curioşi pe fostul preşedinte, deja foarte slăbit, şi care se deplasa în scaun rulant.
CREDIT FOTO pentru imaginile cu Laurence Chirac: captură ecran BFM TV şi internaute.com
