Pe lângă faptul că poporul din Transilvania era prea încărcat de impozite, fiind nevoit să-și vândă vitele, nici funcționarii administrativi nu erau constiincioși, ci căutau doar să-și satisfacă propriile interese.
Însă, abia pe pe 4 octombrie 1774, guvernul ardelean comunică dispoziții pentru încasarea impozitelor, diurna încasatorilor, cercetarea locurilor nedeclarate în cărțile de impozit, impunerea locurilor defrișate și a locuitorilor nestatornici, alegerea judecătorilor în comitatele săsești și dispoziții privitoare la încetarea abuzurilor preceptorilor militari și regali.
În rate
Prin document se ordona ca preceptorii să încaseze impozitul atunci când contribuabilii se pot lipsi cu mai multă ușurință de vite și de produsele pe care le fabricau și, la nevoie, să le încaseze în mai multe rate.
Să denunțe locurile nedeclarate în cărțile de impozit. Să arate imediat locurile iobagilor nestatornici, pentru a fi impuși, dar numai după trecerea unui an.
Pentru a încuraja fertilizarea locurilor defrișate se menținea scutirea de impozit, dând avantaje celor care își luau sarcina de a cultiva acele pământuri.
Cum contribuabilii, pe lângă faptul că erau greu apăsați de impozite, mai aveau de suferit și abuzurile nemiloase ale funcționarilor, se ordona încetarea abuzurilor.
Se preciza ca diurna alimentară a preceptorilor regali să fie dată fie în mod individual și alternativ de către săteni, fie în mod colectiv.
Încasatorii militari însă, ne spune documentul, trebuia să încaseze neforțat impozitele înainte cu trei zile de cei regali.
Ei nu beneficiau de diurna alimentară.
Documentul era o modificare a dispozițiilor de încasare a impozitului date în iunie 1773, venind după experiența de mai bine de un an a felului cum se executau măsurile date și mai ales a posibilităților de executare, având în vedere situația economică reală de la sfârșitul veacului al XVIII-lea din Transilvania, într-o perioadă premergătoare răscoalei lui Horea.
Sursa – Revista arhivelor din 1944
