Iată mai jos cinci întâmplări din viața artistului, așa cum sunt relatate de France Bleue:
-
Charlot, primul subiect al produselor derivate
Mustăcioară, melon, baston, mers de rață… Personajul legendar al vagadondului Charlot, inventat de Chaplin însuși, își face prima apariție în 1914, în filmul burlesc „Charlot este mulțumit de el”.
Iată ce va declara Chaplin despre personajul său:
„Am dorit ca totul să fie în contradicție: pantaloni largi, vestă strâmtă, pălărie îngustă și pantofi mari… Am adăugat o mustăcioară, care mă îmbătrânea fără să îmi afecteze expresia. Nu aveam nici o idee despre personaj, însă, îndată ce am fost îmbrăcat, hainele și machiajul m-au făcut să simt cine era. Am început să-l cunosc și, când am intrat pe platou, se născuse în întregime.”
Filmele cu Charlot curg unul după altul, într-un ritm nebun de unul pe săptămână, timp de câteva luni. Micul vagabond devine rapid un fenomen cultural.
Popularitatea sa devine mondială. Va fi primul personaj de cinema care este asociat cu produse derivate: căni, benzi desenate, desene animate… Chipul lui Charlot este peste tot.
-
Întâlnirea cu abatele Pierre
În 1954, Franța trece printr-o iarnă cumplită. Numeroși oameni fără adăpost mor pe străzile Parisului.
Atunci, s-a auzit la radio vocea abatelui Pierre, care a lansat un apel disperat la solidaritate. Acesta are un ecou uriaș: donațiile curg. Printre ele, și cea a unui anume Charles Chaplin, în valoare de 2 milioane de franci.
Pentru artist, aceste milioane nu sunt o donație. El va declara:
„Ele aparțin vagabondului care am fost și pe care l-am întruchipat. Nu sunt decât o restituire cuvenită a datoriei.”
-
Cel mai mare succes și declinul
Chaplin realizează Dictatorul în 1939. Filmările încep în septembrie, la câteva zile după declarația de război a Franței și Marii Britanii făcută Germaniei.
Critică deschisă a brutalității regimului nazist, această satiră corozivă își bate joc de dictatorii care încearcă să se instaleze în Europa.
Filmul se termină apoteotic, cu faimosul discurs în care este elogiată libertatea.
„Doream să ajut pe toată lumea, pe cât posibil, evrei, creștini, păgâni, albi și negri. (…) Nu voiam nici să urâm, nici să umilim pe nimeni. (…) Le spun tuturor celor care mă aud: nu deznădăjduiți! Nenorocirea care se abate asupra noastră nu este decât produsul efemer al lăcomiei, al urii celor care se tem de progresul care împlinește umanitatea. Însă ura va sfârși prin a dispărea iar dictatorii vor muri. Iar puterea pe care au luat-o de la popoare se va întoarce la popoare. Și, atâta timp cât oamenii vor muri, libertatea nu va pieri.”
Chaplin joacă în dublu rol: pe cel al dictatorului (inspirat foarte mult de Adolf Hitler) și pe cel al eroului, un bărbier evreu.
Asemănarea între Chaplin și Hitler fusese deja remarcată anterior, în mai multe rânduri: în afara faimoasei mustăți, cei doi erau născuți la o distanță de câteva zile și amândoi proveneau dintr-un mediu modest.
Nominalizat la mai multe Oscaruri, Dictatorul a fost cel mai mare succes al lui Chaplin. Însă el va marca și începutul declinului popularității actorului.
Angajarea sa nu a fost văzută cu ochi buni în mediul cinematografic, care în acea perioadă încerca să stea cât mai departe de politică.
Însă, de atunci, a devenit imposibil ca personajul să mai fie separat de angajamentul politic.
Legenda spune că Adolf Hitler însuși ar fi văzut filmul de două ori.
-
Cadavrul său este furat
Pe 2 martie 1978, la câteva luni după decesul lui Chaplin (25 decembrie 1977), doi bărbați dezgroapă rămășițele sale pământești din cimitirul Corsier-sur-Vevey din Elveția.
A doua zi, este cerută familiei o recompensă de un milion de franci.
După mai multe săptămâni de anchetă, sicriul este găsit în cele din urmă, în aprilie 1978, îngropat într-un câmp cu porumb, aproape de lacul Geneva.
De atunci, mormântul său este protejat de o dală de beton de doi metri grosime.
-
Concurs de sosii
Legenda spune că Chaplin ar fi participat la un concurs de sosii, foarte populare în Statele Unite. Provocarea era imitarea lui Charlot. Ei bine, Chaplin a pierdut.
