Expoziția conține artă din colecția Doinei Cornea, tablouri pictate de aceasta, manuscrise, recuzită de lucru, inclusiv obiecte personale, precum biroul Doinei Cornea, ceasul acesteia, chiar și basca din lână, tricotată de Doina Cornea, ce apare des în imaginile ei publice.
Obiectele sunt puse în licitație de Fundația Doina Cornea în vederea strângerii de fonduri pentru sprijinirea deschiderii și amenajării Casei Memoriale-Muzeu Doina Cornea.
Cu prilejul deschiderii expoziției de joi, la sediul Casei de Licitații A10 by Artmark, invitații speciali sunt: ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu, Ex-Președintele României Emil Constantinescu, istorici, oameni de cultură, dar și membri ai familiei, care vor rememora simbolul demnității românești – Doina Cornea, se arată într-un comunicat de presă.
Din familie de țărani români ardeleni
Doina Maria Cornea s-a născut la Braşov în 30 mai 1929, ca fiică a Mariei şi a lui Iacob Cornea.
Bunicii ei, atât pe linie maternă, cât şi paternă, erau ţărani români ardeleni.
În1948 devine studentă a Facultăţii de Litere din Cluj, secţia franceză-italiană, unde se face remarcată de profesorul Henri Jacquier, care ulterior îi va conduce lucrarea de licenţă şi îi va propune un post de asistentă la această facultate.
După absolvire este repartizată ca profesoară de franceză la un liceu din Zalău, unde lucrează până în 1956.
Căsătorită în 1954 cu Leontin Cornel Iuhas, avocat în Zalău, şi mamă a doi copii, Ariadna şi Leontin Horaţiu, se mută împreună cu familia în 1958 la Cluj, devenind asistentă stagiară, apoi titulară la Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj.
Scrisoare deschisă la Radio Europa Liberă
Activitatea ei de opozantă la dictatura comunistă debutează în 1982, când trimite o scrisoare deschisă la Radio Europa Liberă, acesta fiind și motivul destituirii ei din postul de la facultate, în 1983.
Cum actele de protest continuă, radicalizându-se treptat, în cursul anilor 1983-1989 Securitatea o supune unor anchete frecvente şi persecuţiilor. În 1987 este arestată împreună cu fiul ei, iar începând din 1988 i se impune un regim de arest la domiciliu.
După Revoluţia din decembrie 1989, este cooptată în Consiliul Naţional al Frontului Salvării Naționale – primul nume de pe lista iniţială de membri – şi în Consiliul Judeţean Cluj; demisionează din ambele consilii la 23 ianuarie 1990.
În aceeaşi perioadă devine membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, apoi al Forumului Democrat Antitotalitar din România, al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului – filiala Cluj – şi al Alianţei Civice.
Moare la Cluj în 4 mai 2018.
Opera
Traduceri: Mircea Eliade, Încercarea labirintului (Dacia, 1990; Humanitas, 2007), Petru Gherman, Preafericitul Ieremia Valahul (Dacia, 1991), Prinţul Vladimir Ghika, Gânduri pentru zilele ce vin (Dacia, 1995), Ultimele mărturii (Dacia, 1997) şi Fragmente postume (Dacia, 2003).
Volume publicate: Liberté? / Libertate? Convorbiri cu Michel Combes (Critérion, 1990 / Humanitas, 1991); Scrisori deschise şi alte texte (Humanitas, 1991); Faţa nevăzută a lucrurilor (1990‒1999): Dialoguri cu Rodica Palade (Dacia, 1999; trad. fr. La face cachée des choses, Éditions du Félin, 2001); Puterea fragilităţii (ed. I ‒ Humanitas, 2006); Jurnal: ultimele caiete (Fundaţia Academia Civică, 2009).
Distincţii
Premiul Thorolf Rafto (1989), Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989), Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (2000), Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Ofiţer (2000), Ordinul de Cavaler al Sfântului Silvestru (Vatican, 2003), Legiunea de Onoare a Franţei în grad de Comandor (2009), Crucea Casei Regale a României (2009).
