Cele mai vechi toalete publice cu plată au fost introduse în Roma Antică

 

Cunoaştem destul de puţine lucruri despre Împăratul roman Vespasian. Ştim că era un general foarte competent, care a obţinut victorii decisive în actualul teritoriu al Marii Britanii şi în Iudeea şi ulterior în timpul războiului civil cunoscut sub numele de Anul celor patru împăraţi.

A fost iniţiatorul ambiţioaselor proiecte de construcţie cum ar fi amfiteatrul Flavian, cunoscut mai mult drept Colosseumul roman.

Vespasian mai este cunoscut şi pentru expresia „Pecunia non olet” (Banii n-au miros), scrie history.info.

În vremea lui Vespasian, romanii urinau în recipiente pe care apoi le deversau în şanţuri. Împăratul Nero a introdus chiar o taxă pe colectarea urinei.

Vespasian a reintrodus taxa pe urină, şi, în anul 74 d. Hr., a introdus pisoarele publice, unde „deşeurile” erau colectate şi vândute ca sursă de amoniac, utilizat pentru curăţarea hainelor şi colorarea pielăriei.

Când fiul lui Vespasian, Titus, s-a plâns de caracterul discutabil al taxei, Vespasian i-a întins o monedă şi l-a întrebat dacă e ofensat de mirosul ei. Titus a spus „nu”, aşa că Vespasian a răspuns: „Şi totuşi, provine din urină”.

Această istorioară este la originea expresiei susmenţionate „Banii n-au miros”, „Pecunia non olet”.

Datorită lui Vespasian, taxarea nemiloasă a urinei a scos Imperiul Roman din datorie şi a lăsat un excedent în trezorerie succesorului său, Titus.

Chiar dacă pisoarele publice nu mai sunt de actualitate în Italia, ele sunt cunoscute încă drept „vespasiene”.