Primele monede au apărut în secolul al VII-lea î.Hr. prin părțile Lydiei, în Asia Mică. Ele erau făcute din electrum, un aliaj din aur și argint, extrase din nisipul râului Pactol, care abunda în aceste metale.
Înainte de utilizarea acestor monede, oamenii practicau trocul, făcând schimb direct de mărfuri.
Când au optat în cele din urmă pentru metalul cântărit, adică o formă de standardizare, pe post de intermediar comercial?
Doi arheologi cred că au găsit răspunsul, identificând cea mai veche monedă-marfă cunoscută pe teritoriul Europei, în Epoca Bronzului, acum 3.500 de ani.
Într-un studiu publicat pe 20 ianuarie 2021, în revista Plos One, arheologii Maikel Kuijpers și Cătălin N. Popa, de la laboratorul de Preistorie Europeană al Universității Leiden din Olanda, arată că au comparat 5.028 de obiecte de la începutul Epocii Bronzului (2150-1700 î.Hr.).
În special topoare nefuncționale, numite și „topoare cu manșon” și „bare de bronz curbate”, sau Spangenbarren. De fapt, niște sârme ceva mai groase.
Piesele au fost culese din 113 situri arheologice din Germania, Austria, Cehia, Polonia și Slovacia. Majoritatea obiectelor au fost intenționat ascunse în diverse cavități.
Potrivit celor doi cercetători, „pentru 70,3% dintre ele, masa lor era atât de apropiată – în medie circa 195,5 grame – încât ar fi fost imposibil de deosebit cântărindu-le în mână”.
Totuși, în epocă nu se cunoaște să fi existat un instrument de măsurat, de genul balanței.
„Deducem că greutatea era crucială pentru determinarea valorii mărfurilor în majoritatea tranzacțiilor economice”, explică autorii studiului.
Această similitudine de formă și de masă a unor obiecte produse în serie, în epocă – deci interșanjabile – ar putea indica utilizarea lor ca o formă precoce de monedă standardizată.
Autorii afirmă că și-au efectuat analizele bazându-se pe legea Weber-Fechner. Aceasta stabilește o legătură între senzația mentală și stimulul provocat de manipularea obiectelor. Dacă acestea sunt suficient de asemănătoare din punct de vedere al masei, un om care le cântărește în mână nu poate face diferența. Prin urmare, sunt considerate identice.
Laurent Olivier, protoistoric, specialist în antropologia societăților pre-romane la Muzeul francez de Arheologie Națională din Saint-Germain-en-Laye, citat de Science et Avenir, a comentat:
„Această ipoteză de paleo-monedă este în realitate cunoscută de la începutul secolului XX. Originalitatea studiului – și noutatea sa – vin din aportul științelor cognitive care stabilesc cu fracțiile lui Weber că greutatea reală contează prea puțin: tot ce contează este greutatea percepută. Trebuie să mărturisim că știm foarte puține despre condițiile de circulație a bunurilor în economiile non-monetare din preistorie. Acest studiu vine așadar la momentul potrivit pentru a reformula aceste întrebări.”
