Când cei 25 de miniștri s-au reunit în Biroul primului ministru din Camera Comunelor, Churchill a început să le facă o relatare neștiută a situației de la Dunkirk.
În ziua precedentă, doar 7.699 de militari au fost evacuați de pe plaje (o mică parte din cei care așteptau să fie salvați) și Londra a fost pe punctul de a asista la „cea mai mare înfrângere militară britanică de mai multe secole”.
În aceste condiții, el a mărturisit că s-a întrebat dacă face parte din datoria sa ca prim-ministru să ia în considerare negocierea cu „acel om”.
Răspunsul a fost nu.
A argumentat că ar fi fost delirant să creadă că Marea Britanie ar primi termeni mai buni de la Hitler dacă ar cere pace, decât dacă ar continua lupta.
Germanii, a spus el, vor cere Marina Regală și bucăți importante ale Imperiului. Marea Britanie va deveni un „stat sclav” sub liderul fascist Oswald Mosley sau o altă marionetă nazistă.
Mai mult, Marea Britanie avea rezerve considerabile și avantaje strategice.
Cu doar câteva zile mai devreme, șefii de Stat Major au întocmit un raport (intitulat Strategia britanică într-o anumită eventualitate, adică prăbușirea Franței), care susținea că Marea Britanie ar putea spera să supraviețuiască singură războiului, cu condiția ca armata și forțele aeriane să rămână intacte pentru a respinge o invazie germană.
Sursa: dailymail.com.uk
Foto: Hitler bate palma cu Chamberlain
- O lecție de diplomație uitată: audiența lui Vasile Alecsandri la Lordul Malmesbury, șeful diplomației britanice
- Sinodul Ecumenic de la Niceea Medalion aniversar la împlinirea a 1700 de ani (325-2025)
- Închipuit urmaș al lui Genghis-Han, admirat de Hitler „Baronul sângeros”, dușmanul feroce al statului bolșevic întemeiat de Lenin
