„Stilul său de viață era extrem de nesănătos, sedentar. Nu făcea niciodată sport sau activitate fizică. Fuma (pipă), bea (vin, de preferință Kakheti, un vin georgian. În a doua jumătate a domniei sale, își petrecea fiecare seară la masă, mâncând și bând în compania membrilor Politburo. Cu un astfel de stil de viață, cum a trăit până la 73 de ani?”, se întreabă Boris Bajanov, secretarul lui Stalin.
Într-adevăr, în cursul vieții sale, „Tătucul popoarelor” a avut numeroase probleme de sănătate. Iată-le, enumerate de Russia Beyond.
Miastenie
Potrivit versiunii oficiale, la vârsta de 6 ani, Stalin a fost lovit de o căruță și rănit la brațul și piciorul stângi.
„Atrofiere a articulațiilor umărului și cotului brațului stâng, produse de contuzii la vârsta de șase ani, cu supurarea subsecventă a articulației cotului”, menționează dosarul său clinic.
Totuși, fotografii de arhivă îl arată pe Stalin putând să-și controleze destul de bine brațul stâng – de exemplu o putea ridica pe fiica sa.
În schimb, ținea adesea imobil acest braț atunci când mergea, pe jumătate îndoit, lipit de corp. De asemenea, brațul stâng părea să fie mai scurt decât dreptul.
Există o ipoteză conform căreia cauza „problemei de la brațul stâng” al lui Stalin era de fapt o miastenie gravă, o maladie neuromusculară care evoluează lent și care provoacă diverse grade de slăbiciune musculară.
Miastenia poate fi congenitală sau dobândită și apare în general la persoanele cu vârste între 20 și 40 de ani.
Poliartrită reumatoidă
Timp de ani de zile, Stalin a suferit de dureri ale picioarelor: mai târziu, putea fi adesea văzut schiopătând ușor. Unii atribuie acest lucru degetelor palmate – degetele 2 și 3 de la piciorul stâng erau unite.
Însă, nu această malformație era cauza claudicației dictatorului.
În realitate, era vorba de o poliartrită reumatoidă. Stalin suferea de o inflamație (și probabil chiar de o deformație) a articulațiilor celor două picioare.
Era nevoit să poarte ghete militare, concepute special din piele foarte tare. Se pare că Stalin se simțea foarte bine cu ele, de vreme ce și le descălța arareori. De asemenea, le schimba greu cu o pereche nouă, astfel încât ajungea să aibă găuri în talpă.
Când stătea nemișcat, durerile reumatoide se agravau și, cu ocazia ședințelor lungi, nu putea sta mult locului și se plimba prin birou.
Din 1925 până în 1926 (47-48 de ani), Stalin a mers la diverse centre balneare, unde a făcut băi calde la picioare cu sulfură de hidrogen provenit din surse naturale.
