Carol I Stuart, rege al Angliei, Scoţiei şi Irlandei (1625-1649), s-a născut la 19 noiembrie 1600, la Dunfermline Palace, Scoţia. A fost fiul lui Iacob al VI-lea (ca rege al Scoţiei).
A devenit unic moştenitor al celor două tronuri (al Scoţiei şi al Angliei) după moartea fratelui său, Henry, prinţ de Wales (1612). A ajuns la rândul său prinţ de Wales, în 1616.
A fost puternic influenţat de favoritul tatălui său, George Villiers, duce de Buckingham.
În politica internă a încercat să transpună modelul suveranului absolut, dar s-a lovit de o puternică opoziţie a Parlamentului.
Politica sa religioasă a fost interpretată de puritani drept o încercare de a aduce Biserica Anglicană mai aproape de cea Romano-Catolică.
La 13 iunie 1625, s-a căsătorit cu Henrietta Maria de Bourbon, fiica regelui Henric al IV-lea al Franţei. Au avut nouă copii: patru fii şi cinci fiice. Această căsătorie nu a fost niciodată populară în rândurile poporului.
Conflictul cu Parlamentul s-a acutizat în 1628, după adoptarea de către acesta a Petiţiei Dreptului. Neputând ajunge la o înţelegere, Carol I a dizolvat Parlamentul la 29 martie 1629. Anii ce au urmat dizolvării Parlamentului sunt cunoscuţi sub numele de „tirania celor 11 ani”.
Carol nu a putut guverna în acest interval fără introducerea unor noi taxe.
