În anii 1995-1996, pornind de la creditele obținute de cele două firme, s-a ajuns, ca într-un joc de domino, la scandlauri în lanț legate de defuncta instituție financiară Bancorex – Banca Română de Comerț Exterior. Răducanu a fost arestat, iar Botezatu a plecat din țară, în Italia. În țară, s-a ajuns la căderea multor nume din mediile bancar și de afaceri, de la Grigore Maimuț, Ana Capetti la Răzvan Temeșan, fostul președinte al băncii.
Din punct de vedere penal rezultatele finale ale scandalului au fost nule, dar pe parcursul evenimentelor mulți au fost arestați. Scandalul îl putem numi ”istoric” fără a greși, pentru că nu a mai putut fi stăvilit și a dus la căderea celei mai mari bănci de comerț exterior pe care o avusese România până la acel moment.
Cătălin Botezatu a fost unul dintre aceste persoane. În 1996, el s-a predat autorităților din Cremona, după ce a aflat că pe numele său fusese emis un mandat de arestare în România. A stat arestat acolo trei luni, apoi a fost adus în țară, fiind încarcerat la arestul Direcției Cercetări Penale, actualul Arest Central. În anul 2000, a fost condamnat la închisoare, dar, doi ani mai târziu, a fost achitat definitiv.
De-a lungul timpului, Cătălin Botezatu a povestit câteva dintre experiențele traumatizante trăite în aresturi.
”Am stat într-o închisoare de maximă siguranţă, cu cei mai mari infractori şi mafioţi ai Italiei. Am stat în celulă cu un mafiot condamnat pe viaţă. Era privilegiat, stătea într-un halat de mătase, fuma trabuc, vorbea la telefon. Îmi povestea în fiecare seară despre crimele pe care le-a făcut, cu o nonşalanţă extraordinară. Îmi spunea câţi oameni a băgat în beton, câţi oameni a aruncat în nu știu ce râu, câte cadavre sunt în nu știu ce pivniţă. Jur că ceea ce am văzut acolo este la fel cu ceea ce vezi într-un film de acel gen. Italienii ieșeau cu prosoape, se dădeau cu cremă de plajă şi apoi începea măcelul între ei. Am încercat să stau departe de aceste scandaluri.”
