În 1976, Spaggiari era patronul unui atelier foto în Nisa. A aflat că pe sub seiful de la Société Générale trecea canalizarea și a început să plănuiască spargerea.
A închiriat o cutie de valori la bancă, în care a pus un ceas cu alarmă. El a pus ceasul să sune noaptea, pentru a afla dacă există în seif senzori acustici sau seismici. De fapt nu exista nici un fel de alarmă care să protejeze seiful, acesta fiind considerat impenetrabil: zidurile erau foarte groase.
Spaggiari a decis să intre în seif săpând pe dedesubt şi a recurs la complici din Marsilia, între care şi unul ce a încercat să îl asasineze pe Charles de Gaulle: Gaby Anglade. Săpăturile din canalizare au durat două luni, iar tunelul avea o lungime de opt metri.
Cina
La 16 iulie 1976, în timpul unui weekend prelungit, cu ocazia Zilei Naţionale a Franţei, sau ajuns în seif.
Spaggiari şi oamenii săi au luat cina în seif, mâncând pate şi bând vin. Banda a găsit în cutiile de valori fotografii fără haine ale bogătaşilor locului, pe care le-au pus pe pereţii seifului, pentru a fi văzute de cei care urmau să intre.
Ei au plecat din seif lăsând scris pe pereţi următorul mesaj: “Sans heine, sans violence et sans armes” (“Fără ură, fără violenţă şi fără arme”).
