Scheletul nu este complet, însă primele elemente analizate lasă să se întrevadă că rămășițele ar aparține celui mai mare dinozaur scoase vreodată la lumină, arată un studiu publicat miercuri.
„Ce a fost descoperit până acum sunt primele 24 de vertebre ale cozii, elemente ale centurii pelviene și ale centurii pectorale”, a declarat Alejandro Otero, autorul principal al comunicării publicate de Cretaceous Research.
Animalul este un titanozaur, grup de dinozauri cu gâtul lung, din care au fost descoperiți reprezentanți pe toate continentele.
Otero a explicat totuși că oasele lungi, cum ar fi femurul sau humerusul, folosite în mod tradițional pentru a face estimări precise în legătură cu masa corporală, nu au fost încă extrase din roca în care sunt prinse.
Mai mare decât „Titanul din Patagonia”
Însă, potrivit primelor analize, oasele acestui sauropod gigant, de 98 de milioane de ani, datând din Cretacicul Superior, ar fi cu „10% până la 20% mai mari” decât cele ale lui Patagotitan Mayorum, „Titanul din Patagonia”, cel mai mare dinozaur cunoscut până astăzi, a explicat cercetătorul de la Departamentul de Paleontologie al Muzeului din La Plata.
Descoperit în 2017, de asemenea în Argentina, Patagotitan Mayorum cântărea circa 70 de tone, cât zece elefanți africani, și avea 40 de metri în lungime.
Analiza anatomică efectuată asupra noului dinozaur „nu permite până acum să îl considerăm o specie nouă”, afirmă cercetătorii, „însă disparitatea morfologică și lipsa elementelor echivalente în raport cu fosilele contemporane ne împiedică totuși să atribuim resturile unor genuri deja cunoscute”.
Un exemplar complet
Dinozaurul gigantic a fost localizat întâmplător în 2012, în mijlocul văii râului Neuquen, cel mai important curs de apă din Patagonia argentiniană. Săpăturile au început abia în 2015 și sunt îngreunate de faptul că oasele se află prinse în rocă.
„Este un exemplar frumos, deoarece este practic articulat și avem mai mult de jumătate din coadă, multe oase de la șold. Acum cea mai mare parte a sa încă este îngropată în rocă și mai avem câțiva ani de săpat”, a declarat Jose Luis Carballido, cercetătorul care conduce săpăturile.
„Bănuim că exemplarul va putea fi extras complet sau aproape complet. Totul depinde de modul în care vor continua cercetările. Însă, dincolo de faptul că este sau nu cel mai mare, un dinozaur de asemenea dimensiuni este oricum ceva extraordinar”, se entuziasmează Alberto Garrido, directorul Muzeului de Științe Naturale din Zapala, în provincia Neuquen.
