Dar locul spre care se îndrepta era sub ocupaţie, şi, cum nu putea observa fenomenul de pe vas, a decis să observe următorul trazit, care avea loc peste opt ani, scrie La Libre Belgique.
Astronomul englez Edmond Halley a fost cel care a făcut cunoscute următoarele tranzite ale lui Venus, care urmau să aibă loc în 1761 şi 1769. Locurile de observaţie recomandate erau Golful Hudson, Norvegia şi Insulele Malucu.
Tranzitele lui Venus
În 1716 a trimis o scrisoare către Societatea Regală, îndemnând viitorii oameni de ştiinţă să măsoare tranzitele lui Venus, dorind să le ureze succes şi să să le ureze să nu fie împiedicaţi de nori în misiunea lor.
Şi apelul său s-a făcut auzit. Tranzitul a fost observat din peste 120 de locuri în întreaga lume de peste 200 de astronomi, un proiect condus de omul de ştiinţă rus Mihail Lomonosov, primul care a descoperit atmosfera de pe Venus.
Unul dintre participanţii la proiect a fost astronomul francez Guillaume Le Gentil, sau, mai exact, Guillame Joseph Hyacinthe Jean-Baptiste Le Gentil de la Galaisière!
Plecarea
La 16 martie 1760 s-a îmbarcat la Brest, îndreptându-se spre Pondicherry, o colonie franceză de la sud de India, pentru a observa tranzitul lui Venus. Dar la sosire Pondicherry era ocupată de englezi (izbucnise războiul dintre Anglia şi Franţa), iar Le Gentil s-a întors în Mauritius.
A sosit ziua de 6 iunie, dar, pentru că se afla la bordul navei, din cauza valurilor el nu a putut măsura tranzitul. A decis însă să îl aştepte pe următorul, peste opt ani.
După ce şi-a petrecut timpul cartografiind coasta estică a Madagascarului, a decis să observe următorul tranzit din Filipine. A sosit la Manila în august 1766.
A ascultat recomandarea Guvernului
În iulie 1767, Guvernul francez i-a recomandat să se întoarcă la Pondicherry, ceea ce era posibil atunci, datorită acordului de pace din 1763.
A ascultat recomandarea şi în martie 1768 s-a întors la Pondicherry, unde a construit un observator, aşteptând răbdător următorul tranzit în iunie anul următor.
Cu o zi înainte ca Venus să efectueze tranzitul, vremea era perfectă, dar la un moment dat norii s-au adunat brusc, iar 3 iunie era o zi înnorată, aşa că astronomul care aşteptase răbdător atâţia ani nu a putut observa nimic.
La o oră după ce avusese loc tranzitul era perfect senin! Şi asta nu a fost totul: vremea în Manila, unde planificase iniţial să urmărească tranzitul, a fost perfectă pe tot parcursul zilei!
Alte ghinioane
Acest ghinion fantastic aproape că l-a scos din minţi pe bietul astronom francez, dar în cele din urmă acesta a reuşit să se adune şi să se pregătească pentru revenirea în Franţa.
Din nefericire, plecarea vasului a fost amânată din cauza dizenteriei. După ce în sfârşit a putut să plece, vasul a fost surprins de o furtună, iar el a trebuit să acosteze în insula franceză Reunion şi să aştepte până când un vas spaniol l-a adus în Franţa.
În 1771, la 11 ani după ce părăsise Franţa, a sosit la Paris doar pentru a constata că fusese declarat mort de către angajatorul său, Academia Regală de Ştiinţe.
Figura drept „cel care a dorit să încurajeze şi sprijine spiritul cercetării ştiinţifice franceze”.
Viaţa privată
Nici viaţa privată nu a fost mai fericită: nevasta se recăsătorise, niciuna dintre scrisorile sale nu ajunsese la destinaţie, iar rudele sale îşi împărţiseră între ele averea lui.
După o serie de procese, viaţa a reînceput să intre pe făgaşul normal pentru bietul astronom.
Şi-a recăpătat „viaţa” şi slujba, s-a recăsătorit şi a trăit fericit alături de soţie şi de fiica sa, dând uitării episodul din 1769.
Este creditat cu descoperirea câtorva nebuloase, una purtându-i numele.
