n anul 362, al doilea de domnie al lui Iulian Apostatul, care a urmărit să reinstituie păgânismul în Imperiul Roman și să-i elimine pe „galileeni”, cum îi numea el pe cei care credeau în Hristos, Eupsihie a decis să se căsătorească cu o tânără nobilă, creștină și ea.
Chiar în timpul cununiei, un cortegiu format din păgâni a trecut pe acolo, îndreptându-se spre un templu al zeiței Fortuna, aflat în apropiere.
Eupsihie și alți creștini au mers la templul cu pricina și au dărâmat statuile idolilor și provocând mari stricăciuni.
Auzind Iulian, a poruncit ca vinovații să fie decapitați, ca mulți creștini să fie înrolați în armată și cu toții să plătească taxe exorbitant și să reconstruiască templul pe cheltuiala lor.
Sfântul Eupsihie a fost prins de soldați, legat de un copac și torturat cumplit, prin smulgerea cărnii de pe corp cu cârlige de fier. Apoi i s-a tăiat capul.
Era 9 aprilie 362.
După moartea lui Iulian, un an mai târziu, creștinii din Cezareea au zidit o biserică frumoasă deasupra mormântului Sfântului Eupsihie.
