Cei mai ageamii spioni străini depistați în România. Dezvăluirile unui nume greu din serviciile secrete

 

Poveștile cu spioni relatate de oameni care chiar au făcut carieră din munca de informații șochează prin naturalețea descrierii unor întâmplări care, dacă ar fi secvențe dintr-un film, scenaristul ar simți nevoia să le marcheze cu muzică stridentă.

Un astfel de episod, relatat ca și cum ai descrie o pățanie la piață, am găsit într-un interviu acordat de Filip Teodorescu lui Flaviu Predescu, pentru revista Intelligence a SRI.

Filip Teodorescu a fost colonel de securitate și decembrie 1989 l-a prins pe poziția de locțiitor al șefului Direcției Contraspionaj. Achitat după un proces legat de Revoluție, Teodorescu a scris o carte, Un risc asumat, dar despre munca efectivă de contraspionaj a vorbit destul de rar.

Episodul selectat de noi este cu adevărat memorabil:

Foto: Flaviu Predescu și Filip Teodorescu, sursa https://intelligence.sri.ro/

Spionul a fost ținut la Miliție până ce șefii lui și-au pierdut încrederea în el!

 

”Când eram la Contraspionaj, au reclamat de la o ambasadă – pentru că spionii sunt acoperiți la ambasade cel mai comod – prin Ministerul Afacerilor Externe, că un diplomat al lor e tracasat de echipe ale filajului și că i-au găurit un cauciuc la mașină.

L-am chemat pe șeful echipei de la filaj și mi-a spus că diplomatul îi alerga peste tot, sărea garduri, îi ținea la miezul nopții și că i-au găurit cauciucul, să nu mai fugă. Era nostim, nu m-am putut supăra pe ei. I-am spus că trebuia să-l lase, că dacă se comporta așa, omul nu era spion sau era unul neprofesionist. Un spion nu procedează așa, trebuie să fie cu tact, să nu-și supere adversarii, să nu atragă atenția. Deci acela era un ageamiu sau un spion prost și atunci noi puteam să-l ajutăm să-l retragă ai lui, că e incapabil să facă activitatea pentru care a fost trimis.

Chiar eu m-am ocupat de un asemenea caz. După ce respectivul a parcat mașina într-un loc public, a fost invitat la sediul Miliției Capitalei și ținut singur într-un birou, de dimineața până seara. A fost servit cu apă, cafea, gustări. El nu avea nicio posibilitate să comunice cu ai lui de la ambasadă, să spună unde e. Spre seară, ne-am cerut politicos scuze că a fost reținut, dar că s-a produs o eroare regretabilă. A plecat nemulțumit, a ajuns la ai lui, a fost luat la întrebări de șeful lui, unde a stat atâtea ore. El a spus exact ce s-a întâmplat, iar dovada că nu a fost crezut am avut-o când a fost rechemat de la post și am scăpat de el . În spionaj și contraspionaj trebuie să gândești, să ai idei, altfel nu ai rezultate. Aveam un coleg foarte inteligent, bine pregătit, cu două licențe, dar care nu putea fi un bun ofițer de informații. Nu putea să lege două vorbe cu un informator, însă și-a demonstrat utilitatea la sectorul de exploatare a informațiilor de interes general. Când reușești să intri în contact cu un spion și să ai suficiente argumente să-l determini să treacă de partea ta, deci să fie dublu, este o satisfacție deplină. Au fost asemenea cazuri, care au rămas în istoria nescrisă a contraspionajului.”