Izolați și bătuți
Închisoarea Alcatraz a fost concepută ca o soluție de ultimă instanță, din care prizonierii care au provocat probleme în alte închisori, să nu poată scăpa. Al Capone fusese anterior încarcerat în Georgia, iar atunci când a fost mutat în Alcatraz, i-a spus unui paznic “se pare că Alcatraz-ul m-a liniștit.”
Prin urmare, de ce este Alcatraz cea mai temută închisoare, care a stârnit frică în rândul celor mai mari infractori ?
În primul rând, condițiile erau foarte grele. Dimensiunea unei celule era foarte mică, conținând doar elemente absolut esențiale. Din cauza locației închisorii, fiind pe o insulă, temperatura era foarte mică, iar regulile erau foarte dure.
Cea mai grea condiție dintre toate a fost regula conform căreia deținuții nu puteau vorbi între ei decât în timpul mesei și în momentele în care își făceau exercițiile în curte. Fiind exasperați din cauza singurătății, mulți deținuți au încercat să comunice prin celulele lor, cu ajutorul bolurilor de mâncare.
La începutul anilor 1940, lucrurile s-au mai relaxat, regulile fiind considerate inumane chiar și de către cei care conduceau închisoare. Într-adevăr, chiar și infracțiunile ușoare au fost pedepsite foarte dur.
Mâncarea, un beneficiu
Prizonierii din corpul D trebuiau să rămână în celulele lor constant, cu excepția momentului exercițiilor fizice. Multe surse relatează că acești deținuți erau bătuți constant și lăsați fără lumină, având acces reduc inclusiv la mâncarea.
Cu toate acestea, încarcerarea în Alcatraz a adus și anumite beneficii. Mâncarea deținuților era mult mai elaborată decât la alte închisori, prizonierii având parte de cotlete de porc și un mic dejun echilibrat. Însă nici mâncarea nu putea șterge restricțiile dure, munca grea și statutul colegilor deținuți care au făcut din supraviețuire o adevărată cursă a răbdării.
