Cea mai mare tragedie pe timp de pace din România

 

Acum 48 de ani, la 30 octombrie1971, avea loc accidentul ecologic de la Certej, judeţul Hunedoara, o catastrofă despre care se mai vorbeşte rareori, dar în care zeci de familii au fost spulberate în timp ce dormeau în casele lor.

Este considerată de mulți drept cea mai mare tragedie pe timp de pace din România.

În zori de zi, cu puţin înainte de ora 05:00, digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt, iar nămolul toxic s-a revărsat peste un cartier întreg, scrie RADOR.

Nămolul cu cianuri şi steril s-a prăvălit peste cartierul muncitoresc şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti, peste 20 de gospodării, o popicărie şi alte construcţii care urmau să facă din Certej unul dintre orăşelele de seamă ale epocii comuniste. În numai câteva minute!

Avalanşa de steril toxic a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi 76, potrivit Procuraturii judeţene, care a anchetat timp de doi ani împrejurările dezastrului.

În presa vremii a apărut informaţia că dezastrul a avut ca rezultat doar şapte victime. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morţi. Cei care au supravieţuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viaţa în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars feţele, mulţi nu au mai putut fi recunoscuţi şi au fost îngropaţi ca neidentificaţi, notează gandul.info.

Într-un regim democratic, vestea producerii unui asemenea eveniment ar fi apărut pe prima pagină a ziarelor, însă în regimul Nicolae Ceauşescu ea şi-a găsit locul în pagina a cincea din „Scânteia”, pe două coloane scrise cu litere mici.

La 31 octombrie 1971, în numărul de duminică al ziarului „Scânteia”, organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a apărut, în pagina 5, sub titlul Catastrofă la exploatarea minieră Certej-Săcărâmb, următoarele: „Deva (Agerpres) – La exploatarea minieră Certej-Săcărâmb, judeţul Hunedoara, a avut loc în zorii zilei de 30 octombrie o gravă catastrofă. Ruperea decantorului de steril a provocat deplasarea unei cantităţi mari de mâl, care a acoperit şi a distrus un număr de clădiri administrative şi locuinţe. Organele locale au luat măsurile de urgenţă care se impun. Echipe de muncitori şi unităţi ale forţelor armate lucrează intens pentru degajarea dărâmăturilor şi salvarea celor prinşi sub ele. Până în prezent au fost scoase de sub dărâmături 45 de persoane decedate şi 88 rănite. A fost constituită o comisie de anchetă a Consiliului de Miniştri pentru stabilirea cauzei catastrofei şi aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru înlăturarea urmărilor sale. La faţa locului au sosit tovarăşii Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al CC al PCR, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului judeţean Hunedoara al PCR, Bujor Almăşan, ministrul minelor, petrolului şi geologiei şi alţi reprezentanţi ai organelor centrale şi locale de stat. Au fost luate măsuri pentru acordarea de asistenţă medicală, cazare, alimente, cât şi evacuarea populaţiei sinistrate. În numele conducerii de partid şi de stat, al tovarăşului Nicolae Ceauşescu personal, tovarăşul Ilie Verdeţ a transmis familiilor celor care au pierit în această catastrofă, locuitorilor care au avut de suferit, întregii populaţii din Certej-Săcărâmb cele mai sincere condoleanţe şi expresia sentimentelor de profundă compasiune, asigurândui că vor fi duse la îndeplinire toate măsurile pentru ajutarea celor sinistraţi, reluarea activităţii întreprinderii şi refacerea localităţii”, notează, în ”Caietele CNSAS”, Nicoleta Ionescu-Gură.

În arhiva organelor de Securitate se păstrează câteva note, pe zile (1, 2, 3 şi 8 noiembrie 1971), întocmite de către Secretariatul Ministerului Afacerilor Interne referitoare la evenimentul care a avut loc în localitatea Certej-Săcărâmb, judeţul Hunedoara, în 30 octombrie 1971.

Din ele aflăm cum s-a produs, câte persoane au murit (după sex şi ocupaţie), măsurile luate de autorităţi, starea de spirit a populaţiei din zonă, scrie sursa citată.

În notele Secretariatului Ministerului Afacerilor Interne se arată că ruperea decantorului de steril a format o viitură cu o înălţime de 2-3 metri, care a distrus 40-50 de imobile şi 6 blocuri de locuinţe cu 2-3 etaje fiecare; că starea de spirit a populaţiei era împotriva conducerii exploatării miniere, deoarece amplasase decantorul de steril într-un loc nepotrivit; că un număr de şapte copii au rămas fără ambii părinţi şi că în multe cazuri au murit toţi membrii unei familii.

Până la data de 2 noiembrie 1971 se identificaseră 74 de persoane decedate. Dintre acestea 18 erau bărbaţi, 21 femei şi 35 minori. După ocupaţie: 17 erau muncitori, 4 funcţionari, 18 femei-casnice, 15 elevi şi 20 copii de vârstă preşcolară.

Pentru stabilirea cauzei catastrofei a fost constituită o comisie tehnică la Consiliul de Miniştri. Comisia guvernamentală şi-a finalizat raportul la 24 noiembrie 1971, în mai puţin de o lună de la producerea evenimentului.

Raportul a fost prezentat conducerii Partidului Comunist Român în luna decembrie 1971.

Din cercetările făcute la faţa locului, din examinarea documentaţiilor de proiectare şi a condiţiilor de exploatare, pe baza unor calcule proprii, comisia guvernamentală a ajuns la concluzia că ruperea iazului de decantare de la Exploatarea minieră Certej s-a datorat „pierderii stabilităţii «digului» de material sedimentat în zona cu înălţime maximă”.

Această pierdere de stabilitate a fost cauzată de acţiunea unor factori principali şi secundari de care nu s-a ţinut seama la proiectarea iazului de decantare.

Factorii principali fiind:

· înălţarea iazului peste limita condiţionată de rezistenţa la alunecare a materialului din care a fost construit „digul”;

· acţiunea presiunii laterale dată de mâlul neconsolidat acumulat în iaz. Asupra «digului» s-a exercitat o presiune mare, de aproape 200 tone/m.l. de care nu s-a ţinut seama în proiect şi care a contribuit în mod esenţial la alunecarea sa;

· acţiunea presiunii apei din depozitul de mâl, în piciorul „digului”, reţinută în corpul său din cauza impermeabilităţii patului argilos din terenul natural şi a digului de amorsare, construit din argilă, factor de care, de asemenea, nu s-a ţinut seama în proiect.

La ruperea iazului de decantare au contribuit şi factori secundari:

· existenţa racordului între „digul” vechi şi „digul” nou;

· realizarea cu o lăţime prea mică a plajelor din care s-a constituit corpul „digului”

· folosirea, în decursul timpului, a mai multor sonde inverse, la diferite nivele, pozate pe materiale neconsolidate;

· influenţa şocurilor şi vibraţiilor.

Comisia guvernamentală a stabilit o serie de răspunderi ale unor instituţii de stat de profil în privinţa producerii catastrofei de la Exploatarea Minieră Certej-Săcărâmb din judeţul Hunedoara.

 

 În ciuda raportului comisiei guvernamentale care stabilea răspunderile instituţiilor de profil în privinţa producerii catastrofei de la Exploatarea minieră Certej-Săcărâmb, Procuratura Republicii Socialiste România a stabilit după un an, în decembrie 1972, că nu se putea reţine în sarcina vreunei persoane o răspundere penală.

Concluzia autorităţilor comuniste a fost că „ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acţiunii concurente a unor factori imprevizibili, urmare a unor fenomene geomecanice şi hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de ştiinţă şi tehnică”.

”Aşadar, nimeni nu a răspuns penal, în urma ruperii „digului” iazului de decantare, în care şi-au pierdut viaţa un număr de 89 de persoane, iar alte 79 au fost rănite, ceea ce dovedeşte că Procuratura R. S.R. era un instrument politic al regimului Nicolae Ceauşescu. Un proces care să fi stabilit vinovaţi în producerea catastrofei de la Exploatarea minieră Certej-Săcărâmb din judeţul Hunedoara ar fi dus la aflarea deficienţelor regimului comunist în domeniul economic, printre care amintim întocmirea de proiecte insuficient documentate; realizarea de lucrări de anvergură fără a se respecta documentaţia cu scopul de a iefteni investiţiile şi a grăbi executarea lor”, mai arată autoarea articolului din ”Caietele CNSAS”.

CREDIT FOTO: Caietele CNSAS și hunedoaralibera.ro