Când Nicolae Ceaușescu a anunțat că România Socialistă nu mai are datorii, că ”nu mai plătește tribut” niciunei puteri financiare și că devine o țară definitiv independentă, românii ar fi trebuit să respire ușurați. Ar fi trebuit să se încheie o perioadă dură de restricții făcute sub semnul sacrificiului plății creditelor contractate până în 1980.
Pentru a strânge valuta necesară, fuseseră reduse la minim aprovizionarea cu produse de bază pentru populație, furnizarea de energie electrică sau termică.
”Plata datoriei externe” a fost motivul pentru care au făcut parte din viața românilor ”programele tv de la bulgari”, tacâmurile de pui și gâturile alintate ”frații petreuș”, salamul de nutrie cu soia, igrasia din apartamentele neîncălzite, apa care venea doar la ore fixe și multe alte nume glumețe care ascund reale tragedii.
Terminarea datoriei ar fi trebuit să aducă măcar o îmbunătățire a vieții de zi cu zi.
În loc de asta, după ce, la 14 aprilie 1989, Ceaușescu anunță triumfător că a plătit datoria și apoi a revenit la discursurile sale obișnuite în care cerea și impunea noi sacrificii.
Pe 14 aprilie 1989, el a ținut două discursuri prin care vroia să propage anunțul că nu mai are datorii. Unul la CC al PCR, altul la Frontul Democrației și Unității Socialiste. În cel de-al doilea, nereprodus până acum, apare o frază ciudată, în care spune că România ar putea produce bomba atomică. Discursul de la FDUS îl găsiți în revista Evenimentul Istoric, alături de un material care explică dacă România făcuse sau nu demersuri pentru a realiza arma de distrugere în masă.
Revista o găsiți la toate punctele de difuzare a presei.
În cuvântarea de la Plenara CC al PCR, din care un prim fragment ați putut citi deja un fragment pe site-ul nostru, Ceaușescu anunță că va șterge datoriile făcute în agricultură.
Aveți aici fragmentul și mențiunea că discursul în forma sa originală îl avem mulțumită colaboratorului nostru, istoricul liviu Țăranu. Discursurile din 1989 ale lui Nicolae Ceaușescu sunt mai greu de obținut, deoarece cutuma era ca ele să fie strânse în volum în anul următor, or în 1990 nimeni nu mai dădea doi bani pe cuvântările ”împușcatului”. Ele apăreau în ziarele vremii sau în broșuri menite ”prelucrării” la organizațiile de bază.
Reproducerea de față este dintr-o astfel de broșură.
Agricultura acumulase datorii mai ales din cauza politicii de exporturi masive de produse de alimentație, vândute peste hotare la prețuri mai mici decât cele de producție. Statul nu făcea decât să își asume pierderi cauzate de propriile politici.
Din alt fragment, altfel conceput ”înălțător”, despre cum se va dezvolta viața în comune, românii regăsesc faptul că avea să continue nebunia obținerii de spații agricole prin ”sistematizarea” satelor. Este planul de a obține terenuri agricole mai mari, prin demolarea caselor și construirea de mici blocuri, cutii incomode în care ar fi trebuit să se mute sătenii. Ruinele acelor bloculețe le mai vedeți prin Bărăgan.
Fragmentul care anunța continuarea sacrificării satelor este în finalul paginii de mai jos
Discursul nu anunța mult așteptarea îmbunătățire a vieții, ci un nou cincinal de ”mărețe înfăptuiri”, adică noi sacrificii:
Urmează o lungă serie de „indicații prețioase” pentru ce avea de făcut poporul, pe fiecare domeniu de activitate, practic anunțându-se un nou ”cincinal” în care veniturile urmau să ia calea, modernizării intreprinderilor, irigațiilor, dar în care nu se spunea nimic despre nivelul de trai.
Apoi Nicolae Ceaușescu vorbește iar de exporturi, activitate care golea piețele și magazinele din țară.
În discurs se face referire la CAER, organism mort după căderea regimurilor comuniste și la țările în curs de dezvoltare.
Totuși ce le oferea oamenilor, în afară de ”bucuria” de a participa la construirea societății multilateraldezvoltate? Să vedem.
