În analele istoriei UFO, puține incidente au provocat atâta fascinație – și speculații – precum cel de la Roswell.
Totul a început în vara anului 1947, în zorii Războiului Rece, când Forțele Aeriene americane au emis un comunicat de presă șocant, anunțând că au recuperat un „disc zburător” la o fermă din apropiere de Roswell.
După 70 de ani, incidentul continuă să-și pună amprenta asupra identității regiunii.
Orașul găzduiește un muzeu și un centru de cercetări OZN, un McDonald’s în formă de farfurie zburătoare, lumini stradale cu tematică extraterestră și chiar o familie de „extratereștri” lângă un OZN, pe marginea autostrăzii 285.
Însă, în spatele acestei nebunii OZN există un sâmbure de adevăr amestecat cu explicații contradictorii.
La sfârșitul lui iulie 1947, fermierul WW „Mac” Brazel a descoperit pe proprietatea sa din comitatul Lincoln, New Mexico, la 75 de kilometri de Roswell, o epavă.
Mai multe relatări despre un „disc zburător” sau o „farfurie zburătoare” apăruseră în presa americană în acea vară.
Acestea l-au determinat pe Brazel să creadă că epava – care, potrivit History, conținea benzi de cauciuc, folie de aluminiu și carton – ar putea avea vreo legătură cu respectivele articole.
Fermierul i-a dus o parte din materialele descoperite șerifului George Wilcox din Roswell.
La rândul său, șeriful i le-a predat colonelului William Blanchard, comandantul bazei aeriene de la Roswell (RAAF).
A doua zi, baza Roswell dă publicității o declarație în care afirmă:
„Numeroasele zvonuri în legătură cu discul zburător au devenit realitate ieri, când biroul de informații al Grupului 509 Bombardament din A Opta Forță Aeriană, baza Roswell, a avut șansa de a intra în posesia unui disc grație cooperării unuia dintre fermierii locali și ai biroului șerifului din comitatul Chaves.”
Potrivit comunicatului, maiorul Jesse Marcel, un ofițer de informații, conducea investigația la locul prăbușirii și asupra materialelor descoperite acolo.
A doua zi, ziarul Roswell Daily Record a publicat un articol despre prăbușire și uimitorul comunicat al bazei Roswell.
Însă oficialii US Army au respins curând afirmațiile despre o „farfurie zburătoare”, susținând că materialele descoperite de fermierul Brazel erau în realitate părți ale unui balon meteorologic.
Au fost publicate inclusiv imagini cu maiorul Marcel împreună cu bucăți ale pretinsului balon, ca dovadă.
Timp de decenii, mulți cercetători ai fenomenului OZN s-au arătat sceptici față de schimbarea din declarațiile guvernului.
Proiectul Mogul
În 1994, US Air Force a dat publicității un raport în care recunoștea că povestea cu balonul meteorologic a fost o minciună.
Conform explicației din 1994, epava provenea de la un dispozitiv de spionaj creat pentru un program ținut secret până atunci, Project Mogul.
Dispozitivul – o rețea de baloane de mare altitudine, interconectate, și dotate cu microfoane – fusese creat pentru a zbura în secret deasupra URSS pentru a detecta undele sonore de la mare distanță.
Rețeaua de baloane urma să supravegheze tentativele regimului sovietic de a-și testa propria bombă atomică.
Deoarece Proiectul Mogul era o operațiune secretă, afirma raportul, a fost necesară o falsă explicație pentru prăbușire care să acopere rețeaua de spionaj.
Alte elemente ale poveștii de la Roswell – cum ar fi martori oculari care au declarat că trupuri ale unor extratereștri au fost luate de la locul prăbușirii – au fost explicate ca fiind manechine ale unor teste cu noi tipuri de parașute, conform unui nou raport publicat în 1997.
Roger Launius, istoric și fost conservator al Departamentului de Istorie Spațială de la Muzeul Smithsonian, afirmă că cele două rapoarte rezolvă majoritatea întrebărilor care rămăseseră în suspensie legate de Roswell.
„Povestea a fost rezolvată”, spune Launius. „S-a răspuns la toate întrebările? Nu pot să spun acest lucru. Însă nu cred că mai există lacune importante.”
„ABSURD!”
Donald Schmitt, un cercetător al fenomenului OZN, care a petrecut aproape trei decenii cercetând incidentul de la Roswell, spune însă că explicațiile oficiale nu au nici un sens.
Povestea „farfuriei zburătoare” era atât de ostentativă încât nu avea cum să nu atragă atenția asupra regiunii, cu operațiunile militare secrete care se desfășurau aici, în acea perioadă.
Or, acest lucru pare exact pe dos față de interesele Pentagonului.
„La două ore de Roswell, a explodat prima bombă atomică. Existau cercetări nucleare în derulare la Los Alamos. Au fost testele cu rachetele germane V2 capturate în război, la White Sands. Iar la Roswell se afla baza primei escadrile de bombardiere nucleare”, spune Schmitt. „Doreau ca prin această publicitate să atragă și mai mult atenția? Dimpotrivă, erau interesați de cât mai puțină atenție.”
Proiectul Mengele-Stalin
O altă teorie – enunțată în cartea Area 51: An Uncensored History of America’s Top Secret Military Base – susține că vehicului zburător prăbușit nu era nici extraterestru, nici nu aparținea spionajului american. Ci făcea parte dintr-un plan neconvențional pentru a induce panică în opinia publică americană, pus la cale de Stalin.
O sursă, al cărei anonimat a fost păstrat și care a lucrat în Area 51 pentru contractorul EG&G, i-a declarat autoarei cărții, Annie Jacobsen, ziarist cu state vechi pe probleme de securitate, nominalizată la Premiul Pulitzer, că programul fusese creat inițial de către doctorul nazist Josef Mengele și preluat de sovietici.
Copiii erau supuși unui program de deformare fizică pentru a semăna cu extratereștrii și apoi suiți într-o navă trimisă să zboare deasupra New Mexico.
Potrivit cărții, „planul lui Stalin prevedea ca copiii să coboare din navă și să fie luați drept marțieni. Urma panica… și sistemul radar de alertă timpurie al Americii ar fi fost copleșit de semnalările de presupuse OZN-uri.”
Această teorie ar putea explica parțial epava descrisă de Jesse Marcel Jr., fiul ofițerului de informații.
Potrivit cărții acestuia, The Roswell Legacy, tatăl său a adus acasă resturile OZN-ului înainte de a le duce la bază, ceea ce i-a permis fiului să le vadă.
Marcel Jr. a scris că materialul era metalic și „am putut vedea ceva ce semăna cu niște inscripții. La început, am crezut că erau hieroglife egiptene, însă nu era nici o figură de animal reprezentată acolo. Nu erau nici simboluri matematice: erau mai mult ca niște simboluri geometrice – pătrate, cercuri, triunghiuri, piramide și altele asemenea.”
Marcel Jr. avea 11 ani la vremea aceea. Este posibil ca băiețelul să fi văzut pentru prima dată în viață inscripții în chirilică, iar imaginația sa să fi făcut restul?
Aici, Schimitt și Launius sunt de acord: foarte puțin probabil.
„Nu există nici o mențiune în arhivele sovietice că au existat asemenea experimente”, spune Launius. „Iar dacă intenția era să genereze panică, atunci rezultatul a fost nul.”
