Japonezii, coreenii și turci au o origine comună
Mai precis, toate aceste limbi au o origine comună. Pe baza analizelor lingvistice, dar și a dovezilor arheologice și genetice, cercetătorii susțin că au reușit să identifice un strămoș comun al acestora popoare- o populația care a trăit în nord-estul Chinei
Echipa internațională de cercetătorie de părere că limbile din familia transeurasiatică, cunoscută și ca altaică, pot fi urmărite până la primii fermieri de mei din valea Liao din nord-estul Chinei. Răspândirea populațiilor în toată Eurasia ar fi fost determinată de agricultură.
Originile și gradul în care cele cinci grupuri care alcătuiesc familia transeurasiană sunt legate sunt de multă vreme un subiect de dispută în lumea științifică, Echipa de la Institutul Max Planck spune, însă, că studiile recente au scos la iveală dovezi puternice în sprijinul ideii că aceste grupuri au un strămoș comun.
Istoria acestor popoare pleacă de la o populație din Nordul Chinei
Cercetătorii de la Max Planck spun că că limbile s-au răspândit la nord și la vest în Siberia și stepe și la est în Coreea și Japonia, pe măsură ce fermierii s-au mutat prin Asia de Nord-Est. Această idee contestă tradiționala „ipoteză pastorală”, care susținea că răspândirea a fost provocată de nomazii ce migrau cu turmele lor în căutare de pășuni.
Limbile sinitice – care includ forme moderne de chineză, cum ar fi mandarina și cantoneza – au o origine diferită.
„Acceptarea faptului că rădăcinile limbii cuiva – și într-o măsură a culturii sale – se află dincolo de granițele naționale actuale poate necesita un fel de reorientare a identității, iar acesta nu este întotdeauna un pas ușor de făcut pentru oameni”, e de părere Martine Robbeets, principala autoare a studiului.
„Știința istoriei umane ne arată că istoria tuturor limbilor, culturilor și popoarelor este una a interacțiunii extinse și a amestecurilor”, e de părere lidera grupului de cercetare arheolingvistică de la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Umane din Germania.
Grupul, care include oameni de știință Cercetătorii din Marea Britanie, China, Republica Cehă, Franța, Germania, Japonia, Noua Zeelandă, Coreea de Sud, Rusia, Țările de Jos și Statele Unite și-a publicat concluziile în jurnalul Nature.
Dovezi lingvistice
„Legătura lingvistică a limbilor transeurasiene – cunoscută și ca „altaice” – este printre cele mai disputate probleme din preistoria lingvistică. Întrebarea dacă aceste cinci grupuri [japoneze, coreene, tunguze, mongole și turcice] provin dintr-un singur strămoș comun a fost subiectul unei dezbateri de lungă durată între susținătorii moștenirii și împrumutului.
O problemă cheie este relația dintre dispersările lingvistice, expansiunile agricole și mișcările populației”.
Studiul a concluzionat că limbile transeurasiatice au un ascendent comun care „a fost mascat de o interacțiune culturală extinsă încă din epoca bronzului”.
Cercetătorii au spus că un set de date ,care reprezintă mai mult de 250 de concepte de vocabular în 98 de limbi a arătat că rădăcinile familiei de limbi se găsesc în urmă cu 9.181 de ani. Vorbim de o populație care cultiva mei în regiunea râului Liao de Vest care în zilele noastre aparține Chinei.
Cercetătorii spun că un mic nucleu de cuvinte legate de cultivarea pământului, cum ar fi „câmp”, „scroafă”, „plantă” și „crește”, precum și mențiunile despre mei, dar nu despre orez sau alte culturi, susțin ipoteza agriculturii.
Dovezi arheologice
Între timp, analiza arheologică a echipei s-a concentrat pe bazinul Liao de Vest, unde a început cultivarea meiului în urmă cu aproximativ 9.000 de ani.
Ei au identificat un grup de culturi neolitice în bazinul râului, din care au apărut două culturi axate pe cultivarea meiului – ramura coreeană Chulman și o ramură de culturi care acoperă zonele Amur, Primorye și Liaodong.
Dovezi genetice
Între timp, analiza genetică a identificat o componentă genetică comună numită „ascendență asemănătoare Amurului” în rândul tuturor vorbitorilor de limbi transeurasiatice și a raportat o colecție comună a genomilor antici din Coreea, Insulele Ryukyu și primii fermieri de cereale din Japonia.
„Prin avansarea unor noi dovezi din ADN-ul antic, cercetarea noastră confirmă astfel descoperirile recente conform cărora populațiile japoneze și coreene au ascendență în zona râului Liao de Vest și contrazice afirmațiile anterioare conform cărora nu există o corelație genetică a familiei de limbi transeurasiatice”, au spus cercetătorii citați de South China Morning Post.