Duelul fără miză
Conform legendei, Gero I i-ar fi dat sarcina de a apăra frontiera de est a Saxoniei de numeroasele triburi din regiune. S-a descurcat atât de bine încât a extins granițele regatului său, l-a forțat pe regele polonez să se supună și a lăsat în urmă o zonă cucerită de acesta care s-a împărțit în cinci părți. Influența lui Gero cel Mare a fost atât de mare, încât într-un poem celebru scris la câteva secole după moartea sa, un personaj este bazat pe personalitatea sa.
Cu toate acestea, s-a scris mai puțin despre presupusul său nepot, Gero din Alsleben. Europa era într-o epocă întunecată în momentul în care Gero a preluat o parte din pământul bunicului său, prin urmare, o parte din pământurile istorice. De fapt, despre moartea lui Gero din Alsleben s-a scris mai mult decât despre viața sa.
Legenda spune că acest Gero ar fi reușit să scoată la iveală mânia unui cavaler pe nume Waldo, în jurul anului 97 d.Hr. Instigatorul și cauza disputelor au fost pierdute de către istorie, însă o autoritate judiciară a decis că cei trebuie să se dueleze pe 11 august 979 d.Hr., în fața cărturarilor care vor scrie despre această poveste pentru a rămâne și secolelor viitoare.
Un final neprevăzut
Amândoi bărbații s-au grăbit pentru a începe lupta, câștigătorul dintre cei doi fiind Waldo, care i-a dat o lovitură umilitoare lui Gero. După ce l-a pus la pământ, Waldo s-a apropiat de el pentru a-i pregăti și ultima lovitură. Sub privirile șocate ale tuturor celor prezenți, contele l-a lovit pe cavaler în gât, cel din urmă putând să sângereze până la moarte din cauza rănilor făcute de lovitură.
În cele din urmă, Gero din Alsleben a fost învingător. Însă nu până la final. Sfântul Împărat Roman a stabilit ca Gero să fie executat, contele fiind decapitat chiar în acea seară, în ciuda rezultatului duelului dintre cei doi. Deși nu va fi cunoscută niciodată pentru istorie motivația din spatele duelului celor doi, reacția împăratului lasă de înțeles că vina i-ar fi aparținut contelui.
