La 4 februarie 1974, Patricia Hearst, o tânără de 19 de ani, a fost răpită din locuința ei aflată în orașul Berkeley, statul California, SUA.
Bunicul ei era magnatul William Randolph Hearst, proprietarul mai multor ziare și un influent militant anticomunist înainte de Al Doilea Război Mondial.
La scurt timp după răpire, familia a fost contactată de grupare de gherilă de extremă stânga: Armata Simbioneză a Liberării (SLA).
SLA folosea simbolul unei cobre cu șapte capete și avea un sediu secret foarte aproape de locuința Patriciei.
Unul dintre cele mai grave cazuri
History.info scrie că ea a fost unul dintre cele mai grave cazuri de sindrom Stockholm. Este un fenomen prin care persoana răpită începe să dezvolte o oarecare admirație față de răpitorii ei și în mintea ei se produce un declic prin care începe să îi apere și să rezoneze cu aceștia.
Inițial, gruparea de extremă stânga SLA a solicitat familiei să intervină pentru eliberarea mai multor membri ai grupării aflați în arest.
Când acest lucru s-a dovedit imposibil, ei au cerut familiei să doneze comunităților sărace din California mâncare în valoare de 400 de milioane de dolari.
După ce tatăl Patriciei a donat mâncare de aproximativ 2-6 milioane de dolari, pe străzile statului au apărut revolte, cerința pentru mâncare fiind tot mai mare.
Răpitorii s-au declarat nemulțumiți de calitatea precară a mâncării și au refuzat să o elibereze pe Patricia.
Ruperea de familie
După două luni, ea și-a anunțat părinții într-o înregistare audio să nu o mai caute, fiindcă a optat pentru un nou stil de viață și refuză să se mai întoarcă acasă. S-a alăturat grupării SLA, folosind pseudonimul “Tania”, din admirație pentru unul dintre apropiații lui Che Guevara.
A participat activ și la jefuirea unei bănci din San Francisco.
După 19 luni de la răpire a fost arestată și condamnată la 35 de ani de închisoare, procurorii invocând faptul că a aderat la grupul infracțional de bunăvoie, deși ea s-a apărat spunând că a fost amenințată cu moartea.
Doar că pe lângă jaf, existau martori și probe că ea a încercat să împuște cel puțin un om și a participat activ la răpirea altor doi.
IQ prăbuşit
Teste psihologice au arătat că nivelul ei de inteligență (IQ) s-a prăbușit de la 130 înaintea răpirii la 112 după rapire.
“Avea un comportament de zombi”, a mărturisit avocatul ei.
Familia a încercat din răsputeri să dovedească faptul că nu era în deplinătatea facultăților mintale în momentul comiterii faptelor.
Ar fi fost primul caz din istorie în care o persoană era parțial sau integral achitată prin invocarea spălării pe creier.
La apel, sentința a fost redusă la doar șapte ani. După ce a fost încarcerată timp de 22 de luni, președintele Jimmy Carter a decis să îi suspende pedeapsa. Condamnarea a fost anulată complet de președintele Bill Clinton în 2001.
Martor-cheie
La doi ani după eliberare, Patricia s-a căsătorit cu polițistul care îi asigura protecția, ea fiind un martor-cheie în judecarea celorlalți membri SLA. Cuplul are doi copii.
În 1981 și-a publicat memoriile în cartea “Toate lucrurile secrete”, suficient pentru procurori să analizeze trimiterea ei în instanță pentru alte infracțiuni mărturisite în carte.
La 65 de ani, Patricia trăiește în continuare în San Francisco. S-a implicat în cazuri umanitare și a jucat în mai multe producții TV. Soțul ei a decedat în 2013
Steven Hassan, autor al unei cărți despre metodele folosite de ISIS pentru a controla mintea tinerilor musulmani, a declarat recent într-un interviu că din punctul său de vedere cazul Patriaciei Hearst este unul clasic de brainwashing (spălare pe creier), metodă brevetată de comuniști încă din anii 1950.
“Patty Hearst a fost răpită din apartamentul ei, băgată într-un dulap, violată și torturată. A devenit membră a Armatei Simbioneze a Liberării. A fost spălată pe creier, în sensul că inițial n-ar fi avut nicio treabă cu oamenii ăștia – a fost luată cu forța și abuzată.
Controlul minții e mult mai subtil. Ești sedus de cel care recrutează – dacă nu sexual, atunci emoțional. Ajungi să îl vezi ca pe un prieten sau mentor, o persoană demnă de admirație. Ai iluzia alegerii sau iluzia de control. Iar în acest aspect, îndoctrinarea e mai subtilă și mai profundă – pentru că recrutul e convins că a ales singur noua credință”, a declarat Steven Hassan, pentru vice.com.
