Caz excepţional în istoria democratică a Japoniei. Cum a ajuns Shinzo Abe al doilea după Merkel

 

Shinzo Abe, premierul Japoniei, pe care Bucureştiul l-a trimis la plimbare, căci dregătorii locali erau ocupaţi cu haosul de pe scena politică, Mihai Tudose, omologul său român tocmai fiind demis din funcție de propriul partid, este, de miercuri, recordman.

El a devenit cel mai longeviv prim-ministru al Japoniei, cu aproape opt ani de când se află la putere.

Miercuri a fost cea de-a 2887-a sa zi în această funcţie, durată calculată adunând primul şi scurtul său mandat între septembrie 2006 şi 2007 cu cel actual, deţinut fără pauză din 2012.

O zi peste Taro Katsura

O zi în plus faţă de recordul anterior, deţinut de premierul Taro Katsura, care a ocupat de trei ori fotoliul de prim-ministru între 1901 şi 1913 şi a stabilit un record de 2.886 de zile în fruntea Cabinetului.

Astfel, Abe ajunge pe locul al doilea în cadrul Grupului Celor 7 puteri cele mai industrializate (G7), după cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, care se află în acest post din 2005, scrie cotidianul La Croix.

Excepţional

Longevitatea în funcţie a liderului formaţiunii conservatoare Partidul Liberal Democrat (PLD) reprezintă un caz excepţional în istoria democratică a ţării asiatice, unde, în ultimele două decenii, doar trei premieri au depăşit doi ani în respectivul post.

Prim-ministrul Abe, în vârstă de 65 de ani, a declarat miercuri jurnaliştilor că simte o „mare responsabilitate” pentru restul mandatului său, care în principiu va continua până în septembrie 2021, după cum stabileşte regulamentul intern al partidului său.

Coincidenţe istorice

Patru premieri japonezi, Shinzo Abe, Taro Katsura, Eisaku Sato şi Hirobuni Ito sunt toţi originari din prefectura Yamaguchi.

Până la finele perioadei Edo (1603-1868), Yamaguchi era cunoscută sub numele de Choshu, domeniu feudal care era forţa motrice a mişcării vizând înlăturarea shogunatului Tokugawa, care a dus la Restauraţia Meiji, în 1868.

Restauraţia Meiji, cunoscută drept Revoluţia, Reforma sau Reînnoirea, a fost un lanţ de evenimente, începând cu 1868, care au dus la lichidarea shogunatului şi restaurarea conducerii imperiale în Japonia.

Ea a adus schimbări enorme în Japonia asupra structurilor politice şi sociale de la sfârşitul perioadei Edo şi începutul perioadei Meiji.

Imediat după Restaurarea Meiji, șintoismul a devenit religia oficială a Japoniei, iar în 1868 îmbinarea acestuia cu budismul a fost scoasă în afara legii.

Mulţi oameni politici activi în noul guvern Meiji erau originari din Choshu, scrie nippon.com.

Diplomat

Capacitatea lui Abe de a ieşi neatins din diverse scandaluri de corupţie şi din alte nereguli care i-au afectat pe membrii Cabinetului său a fost unul dintre principalele sale atuuri în aceşti opt ani, împreună cu maşinăria electorală a formaţiunii sale, capabilă de a triumfa la fiecare scrutin.

“Abe a fost foarte priceput în manipularea agendei politice şi a ştiut să-şi menţină întotdeauna indici înalţi de sprijin popular”, a spus pentru EFE politologul şi profesorul Universităţii din Tokyo Yu Uchiyama, relatează agerpres.ro.

Ori de câte ori se apropiau alegerile, partidul său a ştiut să pună în umbră probleme spinoase precum creşterile impozitului pe consum sau reforma legii securităţii naţionale pentru “a pune accentul pe politica economică”, explică acest politolog.

Scena politică

PLD a beneficiat de asemenea de un sistem electoral „creionat” în favoarea sa şi cu o suprareprezentare în zonele rurale, subliniază istoricul Jeff Kingston, cu referire la o distribuţie a voturilor pe care unele instanţe nipone au declarat-o chiar neconstituţională.

În plus, Abe s-a confruntat cu o opoziţie din ce în ce mai fragmentată şi incapabilă să prezinte un candidat care să i se opună, fapt ce face „foarte puţin probabilă” o schimbare de guvern pe termen scurt sau mediu, potrivit lui Kingston, director de Studii Asiatice la Universitatea Temple din Japonia.

Creştere şi stabilitate

Cu strategia economică ce este cunsocută sub numele de „Abenomics”, Japonia a rămas preponderent pe calea creşterii din 2012, deşi această tendinţă a întâmpinat obstacole şi se vede ameninţată de factori precum consumul intern slab sau frânarea exporturilor.

„Majoritatea japonezilor nu beneficiază de această creştere”, arată Kingston, care dă ca exemplu stagnarea veniturilor pe gospodării sau lipsa de siguranţă a locului de muncă (în jur de 40% dintre lucrătorii niponi au contracte temporare).

În sfera diplomatică, Abe a făcut eforturi pentru „creşterea profilului internaţional al Japoniei”, fapt care, conform profesorului american citat, a dat roade în ce priveşte îmbunătăţirea relaţiei cu Washingtonul şi, în plan concret, sporirea capacităţii defensive naţionale în cadrul acordului bilateral dintre cele două state.
Dar, dacă există o realizare indiscutabilă a lui Shinzo Abe, aceasta este capacitatea sa de a pune capăt instabilităţii care caracteriza politica niponă până la el, potrivit lui Uchiyama, care subliniază că Japonia este considerată acum drept una din ţările cele mai stabile politic din lume.

Provocări actuale

Abe însuşi a spus miercuri că cele mai mari provocări de pe agenda guvernului sunt ieşirea din deflaţie, rezolvarea problemelor derivate din slaba natalitate şi îmbătrânirea demografică accelerată, precum şi reformarea Constituţiei pentru a creşte competenţele în materie de securitate.

La acestea se adaugă gradul mare de îndatorare publică a Japoniei, unul din cele mai înalte din lumea dezvoltată şi pe care guvernul „nu pare să-l ia foarte în serios”, avertizează Uchiyama.

O altă bilă neagră a mandatului său, consideră Kingston, este „largul decalaj de gen” din Japonia, care continuă să fie unul din cele mai mari din OCDE în ciuda faptului că Abe a promovat aşa-numitul plan „Womenomics” pentru stimularea egalităţii.

Revizuirea Constituţiei

Abe a reamintit recent proiectul de revizuire a Constituţiei pacifiste impuse de ocupantul american, după capitularea Japoniei, după Cel de-al Doilea Război Mondial.

O revizuire al cărei scop este de a schimba statutul Forţelor de autoapărare ale Japoniei pentru a le da mai multe prerogative. Dar opoziţia a refuzat până acum să adopte măsurile necesare.

În ciuda acestor inconveniente, experţii estimează că nu este în pericol coaliţia, iar Abe nu are un rival pentru postul său, scrie La Croix.

În afara Constituţiei, Abe trebuie să se concentreze şi pe alte obiective dificil de atins : eliberarea cetăţenilor japonezi răpiţi în anii 1970 şi 1980 de agenţi nord-coreeni şi rezolvarea diferendului teritorial cu Rusia, care datează de la sfârşitul războiului.

Cel mai tânăr premier

Abe a fost premierul cel mai tânăr din istoria Japoniei, când a preluat postul în 2006, la vârsta de 52 de ani.

Dar a demisionat după un an, afectat de scandaluri şi suferind de probleme de sănătate.

A revenit la putere în 2012, promiţând relansarea economiei nipone.

În plan extern, este un aliat al SUA şi partizan al politicii ferme faţă de Coreea de Nord.

CREDIT FOTO: nippon.com