Femeile se lasă uşor prinse în capcana lui de vicii subtile. Plaja, cazinoul, atmosfera aceasta de fictivă aristocraţie, sunt complicii lui fireşti.
El însuşi face parte din aristocraţia hainei. Deviza lui: „Fără nici o cută”. La propriu. Moralul poate să fie şifonat: nu se vede.
Câmpul de operaţii: plaja, hotelul, cazinoul, barca cu motor şi toate staţiunile de vilegiatură.
N’are o metodă tip. E un artist, nu un meseriaş. Procedează după fiecare caz în parte, adaptându-se cu o agilitate prodigioasă, trăgând maximum de beneficiu din fiecare împrejurare.
Astfel se prezintă pe plaje, unei coniţe.
Pătrunde apoi în familia ei, aducându-i zilnic cadouri. Doamna, într’o anumită fază de incandescenţă pasională, îi scrise cele mai înflăcărate scrisori. Şantajul fu gata: individul trecu scrisorile unui complice îndrăzneţ, care ameninţă pe doamna că divulgă totul soţului gelos, şi obţinu repetate sume de bani.
Dar nu vându doamnei toate scrisorile, ca să poală repeta lovitura, şi s’o ucidă lent.
În adevăr, în anul următor, la Constanţa, doamna urmărită de omul care o şantaja, se aruncă de pe un vapor, în mare…
Acelaş maestru în şantaj, face la cazinou cunoştinţa unei domnişoare din elita bucureşteană. După sezon, la Bucureşti, individul începu să facă pe gelosul: ameninţă pe fată, că va scrie tuturor prietenilor, cunoscuţilor sau pretendenţilor la mâna ei, detalii intime, din idila lui cu ea, dela mare.
Familia refuzând să plătească, individul trimise scrisori compromiţătoare despre acea dudue, pe care o înfăţişa ca pe amanta lui, tuturor cunoscuţilor fetii.
Acuzat de şantaj, ridică din umeri, cu o dezinteresată superioritate.
— Am făcut asta din gelozie.
Şi de teamă ca scandalul să nu se mărească, dosarul dela parchet se închide…
