Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Câștigătorul ultimului concurs democratic de la MAE, arestat pentru homosexualitate și ucis în celulă de comuniști. Documente în articol
Articole online

Câștigătorul ultimului concurs democratic de la MAE, arestat pentru homosexualitate și ucis în celulă de comuniști. Documente în articol

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. În primul an de studenţie a efectuat şi serviciul militar ca elev voluntar al Şcolii de ofiţeri de rezervă de Cavalerie din Târgovişte. După admiterea în 1946 în corpul diplomatic, Mihai Rădulescu a fost repartizat la Diviziunea Afacerilor Politice din cadrul Ministerului Afacerilor Străine.

În 1948, după epurarea din Ministerul Afacerilor Străine, se înscrie la Conservatorul din Bucureşti pentru a-şi completa studiile de vioară. În august 1948 este angajat, prin concurs, ca violonist la Orchestra Operei din Cluj. Prin urmare, se mută la Cluj unde râmâne până în 1951. Revine în Bucureşti în 1952 când este angajat, tot prin concurs, la nou înfiinţata Orchestră Simfonică a Cinematografiei. În 1954 îşi începe cariera de muzicolog cu prezentări de emisiuni tematice la Radiodifuziunea Română. Realizează, împreună cu alţi prezentatori, şi „Cronica radiofonică a săptămânii”.

Condamnat și torturat

La 7 mai 1959, Mihai Rădulescu a fost arestat şi apoi anchetat şi judecat într-un proces de moravuri, pentru homosexualitate. Sentinţa a fost pronunţată la 22 septembrie 1959 fiind condamnat la 5 ani de închisoare. De fapt, arestarea lui a avut legătură cu procesul politic orchestrat de autorităţile comuniste împotriva lui Constantin Noica cu care Mihai Rădulescu a întreţinut o amplă corespondenţă.

Latura politică a arestării lui Mihai Rădulescu poate fi demonstrată şi prin faptul că, după condamnare, acesta nu a fost trimis să îşi execute pedeapsa în penitenciar aşa cum ar fi fost normal, ci a fost menţinut în arestul Securităţii unde a continuat să fie interogat şi torturat.

Moartea

Conform documentelor oficiale, Mihai Rădulescu s-a sinucis la 31 octombrie 1959. Există însă o serie de elemente rezonabile care conduc spre ipoteza că moartea sa a fost, cel mai probabil, rezultatul direct al torturilor şi bătăilor administrate de securitatea comunistă, iar autorităţile din acea vreme au încercat să acopere acest lucru prin invocarea sinuciderii.

Portret făcut lui Mihai Rădulescu de către Alexandru Paleologu:

„L-am cunoscut pe Mihai Rădulescu din studenţie, 1938, la Facultatea de Drept. Era puţin mai tânăr ca mine. Eram colegi, ne-am împrietenit foarte repede. (…) Am remarcat că Mihai Rădulescu era un om foarte cultivat şi inteligent. Nu făcea pe pedantul şi pe deşteptul, era un om remarcabil.

Am avut sentimentul de oarecare gelozie. Totdeauna am avut sentimentul că nu sunt la înălţimea lui. Avea un aspect foarte banal la început. Elegant şi bine crescut. Imediat însă ce vorbea ieşea din banalitate, fiindcă lua aceeaşi problemă din alt unghi decât ceilalţi. Avea lecturi deosebite.

Mai târziu, când s-a întors de pe front, ’43-’44, a publicat un eseu scurt în «Revista Fundaţiilor Regale», „Jocul cu moartea” despre Mozart, dar interferând experienţa şi starea lui de apropiere de moarte. Când a terminat armata şi facultatea, când a intrat la Ministerul de Externe, în 1946, a intrat primul. Da, era impresionant de bun.” (Stelian Tănase, Anatomia mistificării 1944-1989, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 299)

 

Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE

 

 

Pagini: 1 2 3

Registration

Aici iti poti reseta parola