Ca băiat frumos, Cary Grant se simțea obligat să facă fetelor curte, însă asta îl vâra de multe ori în bucluc.
Bunăoară, turnând, în 1934, filmul Kiss me and make up a dat peste o parteneră brunetă, care în film a devenit blondă, cu niște ochi extraordinari, căreia nu a fost în stare să-i reziste. Era Helen Mack.
Dar filmările s-au sfârșit și cu ele, spera actorul, și luna de miere a unei iubiri pasagere.
Între timp, călcâiele lui Cary se și aprinseseră după o nouă figură interesantă a Hollywoodului, Gertruda Michael, o tipă mai ușuratică care nu crea complicații și de o drăgălășenie extraordinară.
Ba, actorul a avut imprudența de a-i spune despre noua sa pasiune chiar sentimentalei Helen Mack.
Pretențiile fostei
Aceasta, departe de a se da bătută, a pus în mișcare toate mijloacele de terorizare pe care le avea la îndemână o americancă când nu voia să-și piardă iubitul.
Socotind că a fost „compromisă”, ea s-a adresat tribunalelor pretinzând ca Grant să fie imediat obligat s-o ia de soție sau să-i plătească 50.000 de dolari despăgubiri…
Asta era exact suma pe care dânsa aprecia că-i va alina suferința.
De cealaltă parte, actorul era serios atras de Gertruda și, tocmai pentru că ea nu îi cerea, era dispus s-o ia de nevastă.
Din această încurcătură, demnă de „Visul unei nopți de vară”, Cary nu vedea nicio ieșire.
Să-și sacrifice noua iubire sau să plătească 50.000 de dolari?
Iată dilema care pentru el nu era deloc amuzantă.
În schimb, America se amuza.
Ba, s-a găsit o miliardară care-i oferea în mod discret cei 50.000 de dolari, dacă era dispus, în schimb, să facă cu ea o mică escapadă, de pildă la Miami sau în Havana.
Se pare că, în cele din urmă s-a adeverit proverbul „Când doi se ceartă, al treilea câștigă!”.
