Carnea tăiată în zile nepermise a lui Balamuc și sandviciurile cu mămăligă de la restaurantul lui Petrică Neagu. Sabotaje în București la 1946

 

În ziua de 6 ianuarie 1946, procurorul M. Pârvulescu din Parchetul Tribunalului Ilfov a intrat în inspecție la măcelăria lui Iancu Wiess din Calea Dudești 60.

Acolo a constatat că mușterii erau împărțiți în două categorii.

Unii cu bonuri, pe care îi servea patronul, și alții fără bonuri, care se adresau vânzătorului Mendel Rosenberg.

Cercetând clienții, aceștia nu au vrut să să recunoască faptul că au cumpărat fără bonuri, deși procurorul supraveghease operația timp îndelungat.

Cu actele dresate, Iancu Wiess și Mendel Rosenberg au fost deferiți spre judecare uneia din instanțele de sabotaj ale Tribunalului Ilfov.

Examinând situațiile de intrare ale mărfurilor prin barierele și gările Bucureștilor se observa o mare creștere a consumului de vin.

Era de speriat cât se bea în București atunci.

Dar, deverul mare în băuturi îl făceau comercianții din mahalale pe care nu-i speria nici scumpătatea mărfurilor și nici greutățile imense ce apăsau asupra localurilor mari.

Și apoi, mare dreptate avea bucureșteanul mărginaș când se întreba:

Ai văzut cârciumar care să dea faliment?

Organele de control ale Poliției comunale au prins pe căruțașii Ștefan Ștefan și Petre Ganovici din strada Dristorului 21 pe când încercau să introducă în Capitală o cantitate de 178 kg carne tăiată clandestin în zilele nepermise, într-un fund de curte din comun Dudești Cioplea.

La anchetă, numiții au declarat că marfa era proprietatea lui Ambrozie Niculescu, zis Lică, zis Balamuc, din strada Tomis 46.

După datele prezentate în procesul de sabotaj ce i se dresase reiese că negustorul cârciumar Costică Rădoi din șoseaua Mihai Bravu 101 colț cu șoseaua Iancului 2 a plătit 1000 lei litrul de vin nou la Budești în județul Râmnicu Sărat.

Transportul la 3.200 litri a revenit la suma totală de 383.605 lei.

Adăugând toate taxele și beneficiul legal de 25 la sută, prețul stabilit de inspectorul controlor era numai 1661 lei litrul și nu 2000 litrul, cu cât vindea Rădoi când a fost prins.

Pe o pereche de curcani s-a plătit 140.000 lei, fiecare având pe puțin opt kilograme viu sau șapte kg tăiat.

Ziarele cotidane protestau că laptele a ajuns la 2000 lei litrul.

Din cauza penuriei de pâine, restaurantele serveau friptura de cocoș cu mămăligă.

În anumite localuri, cunoscute pe vremuri pentru bogăția bufetelor lor, cum era cel al lui Petrică Neagu din Calea Văcărești 2, până și sandviciurile se preparau cu mămăligă.

 

Sursa: Gazeta Municipală din 24 februarie 1946