În 1584, murise ultimul frate al regelui Henric al III-lea, ducele d’Alençon. Șef al partidei Politicilor, acesta era partizan al concilierii între protestanți și catolici în numele interesului național.
Cum Henric al III-lea, pe atunci în vârstă de 33 de ani, nu avea un băiat pentru a-i urma la tron, vărul regelui, Henric al IV-lea de Navarra devine moștenitorul legitim al Coroanei. Partea proastă este că e protestant.
Respingând perspectiva unui rege hughenot, burghezii catolici din Paris doresc să îi interzică lui Henric al III-lea să cadă la înțelegere cu protestanții.
Acești burghezi din Paris și din alte orașe ale Franței, se apropiaseră, cu zece ani în urmă, de gentilomii catolici și de șeful lor, ducele Henric de Guise.
Ei constituie astfel Liga „în numele Sfintei Treimi pentru a restaura și apăra Sfânta Biserică catolică și apostolică romană”.
După moartea ducelui d’Alençon, Liga decide să treacă la acțiune. Două sute douăzeci și cinci de bărbați hotărâți formează „Consiliul celor Șaisprezece”, care pretindă să reprezinte cele 16 cartiere ale Parisului din acea perioadă.
Zvonul unui „Sfânt Bartolomeu” pe dos
Membrii Ligii sunt deciși să facă presiuni asupra regelui și, la nevoie, chiar să răstoarne dinastia de Valois. Ei îi cer ducelui de Guise să li se alăture la Paris.
Primesc și sprijinul regelui Filip al II-lea al Spaniei, care intenționează să invadeze Anglia cu a sa Invincibilă Armada și vrea să se asigure de neutralitatea binevoitoare a Franței, scrie Hérodote.
Prudent, Henric al III-lea aduce în preajma sa 4.000 de gărzi elvețiene și 2.000 de gărzi franceze, punându-le în dispozitiv în jurul Luvrului și al Île de la Cité.
În oraș se răspândește repede zvonul despre o Noapte a Sfântului Bartolomeu pe dos, organizată de rege și îndreptată de data aceasta împotriva catolicilor.
În această atmosferă tensionată, poporul trece de partea Ligii catolice și îl aclamă pe prințul Henric de Guise, zis „Cicatrice”. Acesta nutrește o ură neîmpăcată la adresa protestanților de când tatăl său, Francisc I de Lorena, al doilea duce de Guise, fusese asasinat de un hughenot.
În dimineața de 12 mai 1588, studenții parizieni și profesorii lor, urmați de parlamentari și burghezi se regrupează în piața Maubert.
Premiera baricadelor pe străzi
Temându-se de un atac al armatei regale, ei blochează străzile întinzând lanțuri de-a latul și adunând o mulțime de obiecte pentru a crea baricade.
Era o premieră în istoria Parisului și a Franței.
Revolta a rămas de aceea cunoscută ca „Ziua baricadelor”. Cuvântul „baricadă” vine de la „barrique” = „butoi”, dat fiind că acesta era obiectul cel mai întâlnit în structura acestor construcții improvizate.
În apropierea Podului Saint Miches răsună un foc de armă și circa 60 de gărzi sunt imediat masacrate de mulțimea înfuriată, ca răzbunare.
Mulți soldați se predau în mâinile revoltaților.
Ducele Henric de Guise este stăpânul Parisului. Nu depindea decât de el pentru a se proclama rege, în uralele mulțimii.
Prudent, se va feri totuși să facă acest lucru, lăsându-l să fugă pe regele legitim.
