Bărbatul, ca la vreo cincizeci de ani, și-ar fi petrecut ultimele două sau trei decenii în închisoare. Fusese mai întâi încarcerat la Pignerol, o fortăreață alpină lângă Torino, până în 1681. De acolo, ar fi fost transferat la Fortul d’Exiles, în Piemont, unde a rămas până în 1687, apoi la Sainte-Marguerite de Lerins, până în 1698, și în fine la Bastilia.
Interesant este că prizonierul s-a aflat mereu sub supravegherea aceluiași gardian, Bénigne Dauvergne, zis Monsieur Saint-Mars, fost mușchetar.
La opt ani după moartea sa, prințesa Palatină, cumnata regelui Franței, îl scoate din anonimat prezentându-l în corespondența sa ca fiind un lord englez care complotase împotriva Franței.
Literatura și legenda aveau să-l confiște rapid pe acest personaj misterios, făcându-l celebru sub porecla „Masca de Fier”, deoarece nimeni nu îi văzuse vreodată chipul, veșnic ascuns sub o mască de catifea neagră (nu de fier).
Identitatea acestuia nu întârzie să suscite tot felul de ipoteze. Este el fratele geamăn al lui Ludovic al XIV-lea, așa cum susținuse Voltaire? Sau fiul adulterin al Annei de Austria și al ducelui de Buckingam? Ori, cum cred alții, ducele de Beaufort, vărul lui Ludovic al XIV-lea, figură proeminentă a Frondei? Un bastard al regelui Carol al II-lea al Angliei? Contele de Vermandois, fiul lui Ludovic al XIV-lea? Superintendentul Fouquet?…
Cu talentul și imaginația sa prodigioase, Alexandre Dumas redă viață în Vicontele de Bragelonne ipotezei unui frate geamăn al lui Ludovic al XIV-lea, născut la opt ore după acesta.
Și totuși care este adevărul?
În Masca de fier (Tempus), istoricul Jean-Christian Petitfils evocă ipoteza unui anume Eustache Danger, valet de profesie, închis pentru a nu putea dezvălui convertirea secretă a regelui Carol al II-lea al Angliei la catolicism.
Monsieur de Saint-Mars, mâhnit că sub lacătul său nu mai are decât un biet valet, după ce îi păzise pe superintendentul Fouquet și pe ducele de Lauzun, ar fi inventat el însuși întreaga poveste cu masca de fier pentru a-și da importanță.
Totuși, scrie Herodote, majoritatea istoricilor, bazându-se pe o scrisoare datată 1770 și semnată de un anume baron Heiss, sunt astăzi de acord că „Masca de fier” a fost un agent dublu, contele italian Ercole Mattioli.
Secretar de stat al ducelui de Mantova, Carol al IV-lea de Gonzaga, el și-ar fi trădat stăpânul, precum și pe regele Franței, dezvăluindu-le spaniolilor negocierile secrete legate de achiziționarea de către Franța a fortăreței Casal.
Din ordinul lui Ludovic al XIV-lea, Mattioli fusese răpit la Veneția și încarcerat în 1669, cu ordinul ca prizonierul să dispună totuși de oarecari înlesniri.
Nu este exclus, totuși, ca un slujitor, tentat de această viață ușoară și poate și de alte avantaje materiale, să fi acceptat să ia locul contelui, permițându-i acestuia să-și redobândească libertatea. Acest lucru ar explica și masca de catifea neagră.
