La București se aflase încă din 18 septembrie că sultanul numise pe tălamciul Porții, Ion Gheorghe Caragea, Domn al Munteniei, iar pe Scarlat Calimachi al Moldovei. Amândoi erau fanarioți. Principele Calimachi sosise pe 17 septembrie în București din prizonieratul la ruși, iar pe 1 noiembrie plecase la Iași. Caragea a fost primit pentru învestitură de către Sultan la 22 octombrie, fiind împodobit cu semnele onorifice ale Domniei: cuca și cabanița. În acele zile ciuma bântuia în Constantinopol, omorând zilnic peste 3000 de oameni. Ea l-a urmat pas cu pas pe Caragea în drumul său spre Scaunul Munteniei.
La 6 octombrie apăruse deja la București caimacamul domnesc care a citit în ședința publică a divanului firmanul Sultanului prin care lua în stăpânire, în numele noului Domn, Muntenia. Caimacamul Arghiopulo a găsit țara într-o stare de plâns. Vistieria era goală, sate și orașe pustiite.
Mult așteptata sosire a lui Caragea a avut loc pe 6 decembrie. Noul principe era un bărbat chipeș, care prin purtări își trăda originea fanariotă. Avea favoriți mari, iar ochii lui arătau prea puțină bunătate. Boierii au rămas cu gura căscată când noul Domn i-a spus episcopului de Râmnic că mulți dintre ei nu se purtaseră ca prieteni ai Porții, ci ca slujbași ai Rusiei. El îi sfătuia să trăiască de atunci înainte în armonie, să se gândească numai la binele țării și să evite orice apăsare a poporului. Cine încălca regulile urma să fie pedepsit fără cruțare. După concedierea boierilor, a mers incognito în Capitală pentru a vizita reședința domnească. Casa fusese folosită ca spital de ruși și era de nelocuit.
Vodă-Caragea nu a urmat obiceiul rușilor de a ocupa locurile divanului cu băștinași, ci i-a dat afară pe boieri și a împărțit slujbele favoriților și rudelor sale, toți greci. Și greci mulți veniseră cu el, toți săraci, puși pe căpătuială.
Intrarea alaiului în București s-a făcut pe 24 decembrie, după vechile datini. Din locuința provizorie din Văcărești, a Banului Racoviță, a pornit împodobit cu cuca și cabanița, întovărășit de boierii divăniți și delegații orașului, la Curtea Domnească. În ziua următoare a sosit și Doamna, în trăsură acoperită.
În iulie 1813, Caragea a început să trimită boierii în surghiun și să le ia averile, dându-și arama pe față: viclenia și lăcomia. Așa că în 1818, cu un pașaport fals, căpătat de la Metternich, a fugit peste graniță în Transilvania. Totuși făcuse și unele lucruri bune pentru țară, cum ar fi strângerea legilor într-un cod.
Aproape simultan cu sosirea lui Caragea, Țara Românească a fost lovită de una dintre cele mai devastatoare epidemii de ciumă din întreaga sa istorie. Prima victimă a fost un om din suita sa. Se apreciază că au pierit aproximativ 70.000 de oameni, dintre care 40.000 numai în București, în timpul a ceea ce a rămas cunoscut ca fiind Ciuma lui Caragea. El s-a retras în timpul epidemiei la Mânăstirea Cotroceni.
